Audienţa generală de miercuri

Despre Maria Regină
miercuri, 22 august 2012

Iubiți frați și surori,

Astăzi este comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria invocată cu titlul: „Regină”. Este o sărbătoare instituită recent, chiar dacă este veche originea și evlavia: de fapt, a fost stabilită de Venerabilul Papă Pius al XII-lea, în anul 1954, la sfârșitul Anului Marian, fixându-i data la 31 mai (cf. Scrisoare enciclică Ad caeli Reginam, 11 octobris 1954: AAS 46 [1954], 625-640]. În această împrejurare, Papa avea să spună că Maria este Regină mai mult decât orice altă creatură prin ridicarea sufletului său și prin măreția darurilor primite. Ea nu încetează să dăruiască omenirii toate comorile iubirii sale și ale grijilor sale (cf. Discurs în cinstea Mariei Regină, 1 noiembrie 1954). Acum, după reforma post-conciliară a calendarului liturgic, a fost situată la opt zile de la solemnitatea Ridicării la cer, pentru a sublinia legătura strânsă dintre regalitatea Mariei și glorificarea ei cu sufletul și trupul alături de Fiul său. În constituția despre Biserică a Conciliului al II-lea din Vatican citim astfel: „Fecioara Neprihănită a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul ca Regină a universului, pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei” (Lumen gentium, 59).

Aceasta este rădăcina sărbătorii de astăzi: Maria este Regină pentru că este asociată în mod unic la Fiul ei, fie în drumul pământesc, fie în gloria cerului. Marele sfânt din Siria, Efrem Sirul, afirmă, cu privire la regalitatea Mariei, care derivă din maternitatea ei: Ea este Mamă a Domnului, a Regelui regilor (cf. Is 9,1-6), și ni-l indică pe Isus drept cale, mântuire și speranță a noastră. Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea amintea în Exortația sa apostolică Marialis Cultus: „În Fecioara Maria totul este referitor la Cristos și totul depinde de el: în vederea lui Dumnezeu Tatăl, din toată veșnicia, a ales-o Mamă toată sfântă și a împodobit-o cu daruri ale Duhului, neacordate nimănui” (nr. 25).

Dar acum ne întrebăm: ce înseamnă Maria Regină? Este numai un titlu unit cu altele, coroana, un ornament cu altele? Ce înseamnă? Ce este această regalitate? Așa cum am indicat deja, este o consecință a faptul că ea este unită cu Fiul ei, cu faptul că ea este în cer, adică în comuniune cu Dumnezeu; ea participă la responsabilitatea lui Dumnezeu față de lume și la iubirea lui Dumnezeu față de lume. Există o idee obișnuită, comună, despre rege sau regină: ar fi o persoană cu putere, bogăție. Însă nu acesta este tipul de regalitate a lui Isus și a Mariei. Să ne gândim la Domnul: regalitatea lui Cristos și faptul de a fi rege este împletit din umilință, din slujire, din iubire: înseamnă mai ales a sluji, a ajuta, a iubi. Să ne amintim că Isus a fost proclamat rege pe cruce cu această inscripție scrisă de Pilat: „regele iudeilor” (cf. Mc 15,26). În acel moment pe cruce se arată că El este rege; și cum este rege? Suferind cu noi, pentru noi, iubind până la capăt și astgel conduce și creează adevăr, iubire, dreptate. Sau să ne gândim și la un alt moment: la Ultima Cină se apleacă pentru a spăla picioarele apostolilor săi. Deci regalitatea lui Isus nu are nimic de-a face cu aceea a celor puternici de pe pământ. Este un rege care îi slujește pe servitorii săi; așa a demonstrat în toată viața sa. Și același lucru este valabil pentru Maria: este regină în slujire adusă lui Dumnezeu și omenirii, este regină a iubirii care trăiește dăruirea de sine lui Dumnezeu pentru a intra în planul mântuirii omului. Îngerului îi răspunde: Iată, sunt slujitoarea Domnului (cf. Lc 1,38), iar în Magnificat cântă: Dumnezeu a privit la umilința slujitoarei sale (cf. Lc 1,48). Ne ajută. Este regină tocmai iubindu-ne, ajutându-ne în orice necesitate; este sora noastră, slujitoare umilă.

Și astfel am ajuns la temă: cum exercită Maria această regalitate de slujire și iubire? Veghind asupra noastră, fiii săi: fii care se îndreaptă spre Ea în rugăciune, pentru a-i mulțumi sau pentru a cere ocrotirea sa maternă și ajutorul său ceresc, după ce probabil am rătăcit drumul, asupriți de durere sau de neliniște datorită vicisitudinilor triste și zbuciumate ale vieții. În seninătatea și în întunericul existenței, noi ne adresăm Mariei încrezându-ne în mijlocirea ei continuă, pentru ca să ne poată dobândi de la Fiul orice har și milostivire necesare pentru peregrinarea noastră pe drumurile lumii. Celui care conduce lumea și are în mâini destinele universului noi ne adresăm încrezători, prin intermediul Fecioarei Maria. Ea, de secole, este invocată ca Regină a cerurilor; de opt ori, după rugăciunea sfântului Rozariu, este implorată în litaniile lauretane ca Regină a îngerilor, a patriarhilor, a profeților, a apostolilor, a martirilor, a mărturisitorilor, a fecioarelor, a tuturor sfinților și a familiilor. Ritmul acestor vechi invocații și rugăciuni zilnice precum Salve Regina, ne ajută să înțelegem că Sfânta Fecioară, ca Mamă a noastră alături de Fiul Isus în gloria cerului, este mereu cu noi, în desfășurarea zilnică a vieții noastre.

Titlul de regină este deci titlu de încredere, de bucurie, de iubire. Și știm că aceea care are în mână în parte destinele lumii este bună, ne iubește și ne ajută în dificultățile noastre.

Dragi prieteni, evlavia față de Sfânta Fecioară Maria este element important al vieții spirituale. În rugăciunea noastră să nu încetăm să ne adresăm încrezători Ei. Maria nu va înceta să mijlocească pentru noi la Fiul său. Privind la Ea, să imităm credința ei, disponibilitatea ei deplină față de proiectul de iubire al lui Dumnezeu, primirea generoasă a lui Isus. Să învățăm să trăim de la Maria. Maria este Regina cerului aproape de Dumnezeu, dar este și mamă apropiată de fiecare dintre noi, care ne iubește și ascultă glasul nostru. Mulțumesc pentru atenție.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.08.2012
Publicarea pe acest sit: 23.08.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns