Audiența generală de miercuri

30. Milostivi ca Tatăl (cf. Lc 6,36-38)
miercuri, 21 septembrie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Am ascultat textul din Evanghelia lui Luca (6,36-38) din care este luat motoul acestui An Sfânt extraordinar: Milostivi ca Tatăl. Expresia completă este: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv” (v. 36). Nu este vorba de un slogan de efect, ci de o angajare de viață. Pentru a înțelege bine această expresie, putem s-o confruntăm cu aceea paralelă din Evanghelia lui Matei, unde Isus spune: „Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (5,48). În așa-numita predică de munte, care se deschide cu Fericirile, Domnul învață că desăvârșirea constă în iubire, împlinire a tuturor preceptelor din Lege. Tot în această perspectivă, sfântul Luca explică faptul că desăvârșirea este iubirea milostivă: a fi desăvârșiți înseamnă a fi milostivi. O persoană care nu este milostivă este desăvârșită? Nu! O persoană care nu este milostivă este bună? Nu! Bunătatea și desăvârșirea se înrădăcinează în milostivire. Desigur, Dumnezeu este desăvârșit. Totuși, dacă îl considerăm astfel, devine imposibil pentru oameni să tindă la acea desăvârșire absolută. În schimb, a-l avea în fața ochilor ca milostiv, ne permite să înțelegem mai bine în ce constă desăvârșirea sa și ne stimulează să fim ca El plini de iubire, de compasiune, de milostivire.

Dar mă întreb: cuvintele lui Isus sunt realiste? Este cu adevărat posibil a iubi așa cum iubește Dumnezeu și a fi milostivi ca El?

Dacă privim istoria mântuirii, vedem că toată revelația lui Dumnezeu este o iubire neîncetată și neobosită față de oameni: Dumnezeu este ca un tată sau ca o mamă care iubește cu iubire insondabilă și o revarsă din belșug asupra fiecărei creaturi. Moartea lui Isus pe cruce este culmea istoriei de iubire a lui Dumnezeu cu omul. O iubire așa de mare pe care numai Dumnezeu o poate realiza. Este evident că, raportată la această iubire care nu are măsură, iubirea noastră mereu va avea lipsuri. Dar când Isus ne cere să fim milostivi ca Tatăl, nu se gândește la cantitate! El le cere discipolilor săi să devină semn, canale, martori ai milostivirii sale.

Și Biserica nu poate decât să fie sacrament al milostivirii lui Dumnezeu în lume, în orice timp și față de toată omenirea. De aceea, fiecare creștin este chemat să fie martor al milostivirii, și asta are loc în drumul de sfințenie. Să ne gândim la câți sfinți au devenit milostivi pentru că și-au lăsat umplută inima de milostivirea divină. Au dat trup iubirii Domnului revărsând-o în necesitățile multiple ale omenirii suferinde. În această înflorire a atâtor forme de caritate este posibil să percepem reflexiile feței milostive a lui Cristos.

Ne întrebăm: Ce înseamnă pentru discipoli a fi milostivi? Este explicat de Isus cu două verbe: „a ierta” (v. 37) și „a dărui” (v. 38).

Milostivirea se exprimă, înainte de toate, în iertare: „Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați, iertați și veți fi iertați” (v. 37). Isus nu vrea să răstoarne cursul dreptății umane, totuși le amintește discipolilor că pentru a avea raporturi fraterne trebuie suspendate judecățile și condamnările. De fapt, iertarea este pilastrul care susține viața comunității creștine, pentru că în ea se arată gratuitatea iubirii cu care Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi. Creștinul trebuie să ierte! Dar pentru ce? Pentru că a fost iertat. Noi toți care suntem aici, astăzi, în piață, am fost iertați. Fiecare dintre noi, în propria viață, a avut nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Și pentru că noi am fost iertați, trebuie să iertăm. Recităm asta în fiecare zi în Tatăl Nostru: „Iartă-ne păcatele; ne iartă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Adică a ierta ofensele, a ierta atâtea lucruri, pentru că noi am fost iertați de atâtea ofense, de atâtea păcate. Și astfel este ușor să iert: dacă Dumnezeu m-a iertat, pentru ce nu trebuie să-i iert pe alții? Sunt eu mai mare decât Dumnezeu? Acest pilastru al iertării ne arată gratuitatea iubirii lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi. A judeca și a condamna pe fratele care păcătuiește este greșit. Nu pentru că nu se vrea recunoașterea păcatului, ci pentru că a-l condamna pe păcătos rupe legătura de fraternitate cu el și disprețuiește milostivirea lui Dumnezeu, care în schimb nu vrea să renunțe la niciunul dintre fiii săi. Nu avem puterea de a-l condamna pe fratele nostru care greșește, nu suntem mai presus de el: mai degrabă avem datoria de a-l recupera la demnitatea de fiu al Tatălui și de a-l însoți pe drumul său de convertire.

Bisericii sale, nouă, Isus ne indică și un al doilea pilastru: „a dărui”. A ierta este primul pilastru; a dărui este al doilea pilastru. „dați și vi se va da […] cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă” (v. 38). Dumnezeu dăruiește dincolo de meritele noastre, dar va fi și mai generos cu aceia care aici pe pământ au fost generoși. Isus nu spune ce li se va întâmpla celor care nu dăruiesc, însă imaginea „măsurii” constituie un avertisment: cu măsura iubirii cu care dăm, noi înșine suntem cei care decid cum vom fi judecați, cum vom fi iubiți. Dacă privim bine, există o logică coerentă: în măsura în care se primește de la Dumnezeu, se dăruiește fratelui, și în măsura în care se dăruiește fratelui, se primește de la Dumnezeu!

De aceea iubirea milostivă este singura cale de parcurs. Câtă nevoie avem cu toții să fim un pic mai milostivi, să nu-i bârfim pe alții, să nu judecăm, să nu-i „jumulim” pe alții cu criticile, cu invidiile, cu geloziile. Trebuie să iertăm, să fim milostivi, să trăim viața noastră în iubire. Această iubire permite discipolilor lui Isus să nu piardă identitatea primită de la El și să se recunoască drept fii ai aceluiași Tată. În iubirea pe care ei o practică în viață se reverberează astfel acea Milostivire care nu se va sfârși niciodată (cf. 1Cor 13,1-12). Dar nu uitați asta: milostivire și dar; iertare și dar. Astfel inima se lărgește, se lărgește în iubire. În schimb egoismul, furia, fac inima mică, ce se împietrește ca o piatră. Ce preferați voi? O inimă de piatră sau o inimă plină de iubire? Dacă preferați o inimă plină de iubire, fiți milostivi!

* * *

APEL

Astăzi este a XXIII-a Zi Mondială pentru Alzheimer, care are ca temă „Amintește-ți de mine”. Îi invit pe toți cei prezenți „să-și amintească”, cu atenția Mariei și cu duioșia lui Isus Milostiv, de cei care sunt afectați de această boală și de rudele lor pentru a-i face să simtă apropierea noastră. Să ne rugăm și pentru persoanele care se află alături de bolnavi știind să perceapă nevoile lor, chiar și pe cele mai imperceptibile, pentru că sunt văzute cu ochi plini de iubire.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.09.2016
Publicarea pe acest sit: 21.09.2016
Etichete: , ,

Comments are closed