Audienţa generală de miercuri

Darurile Duhului Sfânt:
5. Știința
miercuri, 21 mai 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să scot în evidență un alt dar al Duhului Sfânt, darul științei. Când se vorbește despre știință, gândul merge imediat la capacitatea omului de a cunoaște tot mai bine realitatea care îl înconjoară și de a descoperi legile care reglementează natura și universul. Însă știința care vine de la Duhul Sfânt nu se limitează la cunoașterea umană: este un dar special, care ne face să percepem, prin creație, măreția și iubirea lui Dumnezeu și relația sa profundă cu orice creatură.

1. Când ochii noștri sunt luminați de Duh, se deschid la contemplarea lui Dumnezeu, în frumusețea naturii și în măreția cosmosului, și ne fac să descoperim cum fiecare lucru ne vorbește despre El și despre iubirea Sa. Toate acestea trezesc în noi mare uimire și un profund sentiment de recunoștință! Este senzația pe care o avem și atunci când admirăm o operă de artă sau orice minunăție care este rod al talentului și al creativității omului: în fața la toate acestea, Duhul ne face să îl lăudăm pe Domnul din adâncul inimii noastre și să recunoaștem, în tot ceea ce avem și suntem, un dar inestimabil al lui Dumnezeu și un semn al iubirii Sale infinite față de noi.

2. În primul capitol din Geneză, chiar la începutul întregii Biblii, se scoate în evidență că Dumnezeu apreciază creația Sa, subliniind în mod repetat frumusețea și bunătatea fiecărui lucru. La sfârșitul fiecărei zile este scris: „Dumnezeu a văzut că era lucru bun” (1,12.18.21.25): dacă Dumnezeu vede că creația este un lucru bun, un lucru frumos, și noi trebuie să asumăm această atitudine și să vedem că creația este lucru bun și frumos. Iată darul științei care ne face să vedem această frumusețe, de aceea să îl lăudăm pe Dumnezeu, să îi mulțumim pentru că ne-a dat atâta frumusețe. Și când Dumnezeu a terminat să îl creeze pe om nu a spus „a văzut că era lucru bun”, ci a spus că era „foarte bun” (v. 31). În ochii lui Dumnezeu noi suntem lucrul cel mai frumos, cel mai mare, cel mai bun din creație: și îngerii sunt sub noi, noi suntem mai mult decât îngerii, așa cum am auzit în cartea Psalmilor. Domnul ne iubește! Trebuie să îi mulțumim pentru aceasta. Darul științei ne pune în profundă sintonie cu Creatorul și ne face să participăm la limpezimea privirii Sale și a judecății Sale. Și în această perspectivă noi reușim să percepem în bărbat și în femeie apogeul creației, ca împlinire a unui plan de iubire care este imprimat în fiecare dintre noi și care ne face să ne recunoaștem ca frați și surori.

3. Toate acestea sunt motive de seninătate și de pace și fac din creștin un martor bucuros al lui Dumnezeu, pe urma Sfântului Francisc de Assisi și a atâtor sfinți care au știut să laude și să cânte iubirea Sa prin contemplarea creației. Însă, în același timp, darul științei ne ajută să nu cădem în unele atitudini excesive sau greșite. Prima este constituită de riscul de a ne considera stăpâni ai creației. Creația nu este o proprietate, asupra căreia putem să stăpânim după plăcerea noastră; cu atât mai puțin nu este o proprietate numai a unora, a câtorva puțini: creația este un dar, este un dar minunat pe care Dumnezeu ni l-a oferit, pentru ca să ne îngrijim de ea și să o folosim în folosul tuturor, mereu cu mare respect și recunoștință. A doua atitudine greșită este reprezentată de tentația de a ne opri la creaturi, ca și cum acestea ar putea să ofere răspunsul la toate așteptările noastre. Cu darul științei, Duhul ne ajută să nu cădem în această greșeală.

Dar aș vrea să mă întorc asupra primei căi greșite: a stăpâni creația în loc de a o păstra. Trebuie să păstrăm creația pentru că este un dar pe care Domnul ni l-a oferit, este cadoul lui Dumnezeu oferit nouă; noi suntem păzitori ai creației. Când noi exploatăm creația, distrugem semnul iubirii lui Dumnezeu. A distruge creația înseamnă a-i spune lui Dumnezeu: „nu îmi place”. Și acest lucru nu este bun: iată păcatul.

Păzirea creației este tocmai păzirea darului lui Dumnezeu și înseamnă a-i spune lui Dumnezeu: „mulțumesc, eu sunt păzitorul creației dar pentru a o face să progreseze, niciodată pentru a distruge darul Tău”. Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră față de creație: să o păzim pentru că dacă noi distrugem creația, creația ne va distruge! Nu uitați aceasta. Odată eram la țară și am auzit o vorbă de la o persoană simplă, căreia îi plăceau mult florile și le păzea. Mi-a spus: „Trebuie să păzim aceste lucruri frumoase pe care Dumnezeu ni le-a dat; creația este pentru noi așa încât să profităm bine de ea; nu să o exploatăm, ci să o păzim, pentru că Dumnezeu iartă mereu, noi oamenii iertăm uneori, dar creația nu iartă niciodată și dacă tu nu o păzești ea te va distruge„.

Aceasta trebuie să ne facă să ne gândim și trebuie să ne facă să îi cerem Duhului Sfânt darul științei pentru a înțelege bine că creația este cel mai frumos cadou al lui Dumnezeu. El a făcut atâtea lucruri frumoase pentru cel mai frumos lucru care este persoana umană.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.05.2014
Publicarea pe acest sit: 21.05.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns