Audienţa generală de miercuri

Despre vizita în Liban
miercuri, 19 septembrie 2012

Iubiți frați și surori,

Astăzi aș vrea să merg din nou pe scurt, cu gândul și cu inima, la zilele extraordinare ale Călătoriei apostolice pe care am făcut-o în Liban. O Călătorie pe care am voit-o mult, în pofida circumstanțelor dificile, considerând că un tată trebuie să fie mereu alături de fiii săi atunci când întâlnesc probleme grave. Am fost mișcat de dorința vie de a vesti pacea pe care Domnul înviat a lăsat-o discipolilor săi, cu cuvintele: „Vă dau pacea mea” (In 14,27). Această Călătorie a mea avea ca scop principal semnarea și încredințarea Exortației Apostolice post-sinodale Ecclesia in Medio Oriente reprezentanților Comunităților catolice din Orientul Mijlociu, precum și celorlalte Biserici și Comunități ecleziale și chiar Conducătorilor musulmani.

A fost un eveniment eclezial emoționant și, în același timp, o prudentă ocazie de dialog trăită într-o țară complexă dar emblematică pentru toată regiunea, din cauza tradiției sale de conviețuire și de colaborare activă între diferitele componente religioase și sociale. În fața suferințelor și dramelor care rămân în acea zonă a Orientului Mijlociu, am manifestat apropierea mea sinceră de aspirațiile legitime ale acelor populații dragi, ducându-le un mesaj de încurajare și de pace. Mă gândesc îndeosebi la conflictul teribil care chinuiește Siria, provocând, în afară de mii de morți, un flux de fugari care se revarsă în regiune în căutarea disperată de siguranță și de viitor; și nu uit situația dificilă din Irak. În timpul Vizitei mele, oamenii din Liban și din Orientul Mijlociu – catolici, reprezentanți ai celorlalte Biserici și Comunități ecleziale și ai diferitelor Comunități musulmane – au trăit, cu entuziasm și într-un climat destins și constructiv, o importantă experiență de respect reciproc, de înțelegere și de fraternitate, care constituie un puternic semn de speranță pentru toată omenirea. Dar mai ales întâlnirea cu credincioșii catolici din Liban și din Orientul Mijlociu, prezenți cu miile, a trezit în sufletul meu un sentiment de profundă recunoștință pentru ardoarea credinței lor și a mărturiei lor.

Îi mulțumesc Domnului pentru acest dar prețios, care dă speranță pentru viitorul Bisericii în acele teritorii: tineri, adulți și familii însuflețiți de dorința tenace de a înrădăcina viața lor în Cristos, de a rămâne ancorați în Evanghelie, de a merge împreună în Biserică. Reînnoiesc recunoștința mea și față de cei care au lucrat neobosit pentru această Vizită a mea: Patriarhii și Episcopii din Liban împreună cu colaboratorii lor, Secretariatul General al Sinodului Episcopilor, persoanele consacrate, credincioșii laici, care sunt o realitate prețioasă și semnificativă în societatea libaneză. Am putut constata direct că, prin prezența lor bimilenară și angajarea lor plină de speranță, Comunitățile catolice libaneze oferă o contribuție semnificativă și apreciată în viața zilnică a tuturor locuitorilor țării. Un gând recunoscător și respectuos se îndreaptă spre Autoritățile libaneze, spre instituții și asociații, spre voluntari și spre cei care au oferit sprijinul rugăciunii. Nu pot uita primirea cordială pe care am primit-o de la Președintele Republicii, domnul Michel Sleiman, precum și de la diferitele componente ale țării și de la oameni: a fost o primire călduroasă, conform celebrei ospitalități libaneze. Musulmanii m-au primit cu mare respect și sinceră considerație; prezența lor constantă și participată mi-a dat ocazia de a lansa un mesaj de dialog și de colaborare între creștinism și islam: mi se pare că a venit momentul de a da împreună o mărturie sinceră și hotărâtă împotriva diviziunilor, împotriva violenței, împotriva războaielor. Catolicii, veniți și din țările învecinate, au manifestat cu fervoare afectul lor profund față de Succesorul lui Petru.

După frumoasa ceremonie la sosirea mea la aeroportul din Beirut, prima întâlnire era de solemnitate deosebită: semnarea Exortației apostolice post-sinodale Ecclesia in Medio Oriente, în bazilica greco-melkită „Sfântul Paul” la Harissa. În acea împrejurare, i-am invitat pe catolicii medio-orientali să-și îndrepte privirea spre Cristos răstignit pentru a găsi forța, chiar și în contexte dificile și dureroase, de a celebra victoria iubirii asupra urii, a iertării asupra răzbunării și a unității asupra dezbinării. Pe toți i-am asigurat că Biserica universală este mai aproape ca oricând, cu afectul și rugăciunea, de Bisericile din Orientul Mijlociu: ele, deși fiind o „turmă mică”, nu trebuie să se teamă, având certitudinea că Domnul este mereu cu ele. Papa nu le uită.

În a doua zi a Călătoriei mele apostolice i-am întâlnit pe reprezentanții Instituțiilor Republicii și ai lumii culturii, Corpul diplomatic și pe Conducătorii religioși. Lor, între altele, le-am indicat o cale care trebuie parcursă pentru a favoriza un viitor de pace și de solidaritate: este vorba de a acționa pentru ca diferențele culturale, sociale și religioase să ajungă, în dialogul sincer, la o nouă fraternitate, unde ceea ce unește este simțul împărtășit al măreției și demnității oricărei persoane, a cărei viață trebuie mereu apărată și ocrotită. În aceeași zi, am avut o întâlnire cu Conducătorii Comunităților religioase musulmane, care s-a desfășurat într-un spirit de dialog și de bunăvoință reciprocă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această întâlnire. Lumea de astăzi are nevoie de semne clare și puternice de dialog și de colaborare, și Libanul a fost și trebuie să continue să fie exemplu în acest sens pentru țările arabe și pentru restul lumii.

După-amiază, la reședința Patriarhului maronit, am fost primit de entuziasmul extraordinar al miilor de tineri libanezi și din țările vecine, care au dat viață unui moment de sărbătoare și de rugăciune, care va rămâne de neuitat în inima multora. Am subliniat norocul lor de a trăi în acea parte a lumii în care a trăit Isus, mort și înviat pentru mântuirea noastră, și dezvoltarea creștinismului, îndemnându-i la fidelitate și la iubire față de țara lor, în pofida dificultăților cauzate de lipsa de stabilitate și de siguranță. În afară de asta, i-am încurajat să fie tari în credință, încrezători în Cristos, izvor al bucuriei noastre, și să aprofundeze raportul personal cu El în rugăciune, precum și să fie deschiși la marile idealuri ale vieții, ale familiei, ale prieteniei și ale solidarității. Văzând tineri creștini și musulmani făcând sărbătoare în mare armonie, i-am stimulat să construiască împreună viitorul Libanului și al Orientului Mijlociu și să se opună împreună violenței și războiului. Înțelegerea și reconcilierea trebuie să fie mai puternice decât stimulentele de moarte.

În dimineața zilei de duminică, a fost momentul foarte intens și participat al Sfintei Liturghii în City Center Waterfront din Beirut, însoțită de cântări sugestive, care au caracterizat și celelalte celebrări. În prezența a numeroși Episcopi și a unei mari mulțimi de credincioși, veniți din toate părțile Orientului Mijlociu, am voit să-i îndemn pe toți să trăiască credința și s-o mărturisească fără frică, având conștiința că vocația creștinului și a Bisericii este aceea de a duce Evanghelia la toți fără deosebire, după exemplul lui Isus. Într-un context marcat de conflicte aspre, am atras atenția cu privire la necesitatea de a sluji pacea și dreptatea, devenind instrumente de reconciliere și constructori de comuniune. La sfârșitul Celebrării euharistice, am avut bucuria să încredințez Exortația apostolică ce adună concluziile Adunării Speciale a Sinodului Episcopilor dedicată Orientului Mijlociu. Prin intermediul Patriarhilor și al Episcopilor orientali și latini, al preoților, al persoanelor consacrate și al laicilor, acest Document vrea să ajungă la toți credincioșii din acea regiune dragă, pentru a-i susține în credință și în comuniune și a-i stimula pe calea noii evanghelizări atât de dorite. După-amiază, la sediul Patriarhiei siro-catolice, am avut apoi bucuria unei întâlniri ecumenice fraterne cu Patriarhii ortodocși și ortodocși orientali și cu reprezentanții acelor Biserici, precum și ai Comunităților ecleziale.

Dragi prieteni, zilele petrecute în Liban au fost o minunată manifestare de credință și de religiozitate intensă și un semn profetic de pace. Mulțimea de credincioși, veniți din întregul Orient Mijlociu, a avut oportunitatea de a reflecta, de a dialog și mai ales de a se ruga împreună, reînnoind angajamentul de a înrădăcina propria viață în Cristos. Sunt sigur că poporul libanez, în compoziția sa religioasă și socială multiformă dar bine amalgamată, va ști să mărturisească cu nou elan adevărata pace, care se naște din încrederea în Dumnezeu. Doresc ca diferitele mesaje de pace și de stimă pe care am voit să le dau să-i poată ajuta pe guvernanții din regiune să facă pași decisivi spre pace și spre o înțelegere mai bună a relațiilor dintre creștini și musulmani. Din partea mea continui să însoțesc acele populații iubite cu rugăciunea, pentru ca să rămână fideli față de angajamentele asumate. Mijlocirii materne a Mariei, venerată în multe și vechi sanctuare libaneze, încredințez roadele acestei Vizite pastorale, precum și propunerile de bine și aspirațiile juste ale întregului Orient Mijlociu. Mulțumesc.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.09.2012
Publicarea pe acest sit: 19.09.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns