Audienţa generală de miercuri

Biserica, Mama noastră (II)
miercuri, 18 septembrie 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi mă întorc iarăși asupra imaginii Bisericii ca mamă. Îmi place mult această imagine a Bisericii ca mamă. Pentru aceasta am dorit să mă întorc asupra ei, deoarece această imagine mi se pare că ne spune nu numai cum este Biserica, ci și ce chip ar trebui să aibă tot mai mult Biserica, această mamă a noastră. Aș vrea să subliniez trei lucruri, privind mereu la mamele noastre, la tot ceea ce fac, ce trăiesc, ce suferă pentru copiii lor, continuând ceea ce am spus miercurea trecută. Pun acum întrebarea: ce anume face o mamă?

1. Înainte de toate învață să meargă în viață, învață să meargă bine în viață, știe cum să îi orienteze pe copii, încearcă mereu să indice drumul corect în viață pentru a crește și a deveni adulți. Și face asta cu duioșie, cu afecțiune, cu iubire, mereu, chiar și atunci când încearcă să îndrepte drumul nostru pentru că ne abatem un pic în viață sau o luăm pe drumuri care duc spre o prăpastie. O mamă știe ce anume este important pentru ca un copil să meargă bine în viață și nu a învățat aceasta din cărți, ci a învățat din propria inimă. Universitatea mamelor este inima lor! Acolo învață cum să îi ducă înainte pe copiii lor.

Biserica face același lucru: orientează viața noastră, ne dă învățături pentru a merge bine. Să ne gândim la cele zece porunci: ne indică un drum care trebuie parcurs pentru a ne maturiza, pentru a avea niște puncte precise în modul nostru de a ne comporta. Voi ați putea să spuneți: dar sunt niște porunci! Sunt un ansamblu de „să nu”! Vrea să vă invit să le citiți – poate că le-ați uitat un pic – și apoi să le gândiți în sens pozitiv. Veți vedea că se referă la modul nostru de a ne comporta față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de ceilalți, exact ceea ce ne învață o mamă pentru a trăi bine. Ne invită să nu ne facem idoli materiali care apoi ne fac sclavi, să ne amintim de Dumnezeu, să avem respect față de părinți, să fim cinstiți, să îl respectăm pe celălalt… Încercați să le vedeți așa și să le considerați ca și cum ar fi cuvintele, învățăturile pe care le dă mama pentru a merge bine în viață. O mamă nu învață niciodată ceea ce este rău, vrea numai binele copiilor, și așa face Biserica.

2. Aș vrea să vă spun un al doilea lucru: când un copil crește, devine adult, ia drumul său, își asumă responsabilitățile sale, merge cu propriile picioare, face ceea ce vrea și, uneori, se întâmplă și să iasă de pe drum, se întâmplă câte un accident. Mama mereu, în orice situație, are răbdarea de a continua să îi însoțească pe copii. Ceea ce o determină este forța iubirii; o mamă știe să urmeze cu discreție, cu duioșie drumul copiilor și chiar și atunci când greșesc găsește mereu modul pentru a înțelege, pentru a fi aproape, pentru a ajuta. Noi – în țara mea – spunem că o mamă știe să „dar la cara”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că o mamă știe să „pună fața” pentru copiii săi, adică este determinată să îi apere, mereu. Mă gândesc la mamele care suferă pentru copiii din închisoare sau în situații dificile: nu se întreabă dacă sunt sau nu vinovați, continuă să îi iubească și adesea îndură umiliri, dar nu le este frică, nu încetează să se dăruiască.

Biserica este așa, este o mamă milostivă, care înțelege, care încearcă mereu să ajute, să încurajeze chiar și în fața copiilor săi care au greșit și care greșesc; nu închide niciodată ușile casei, nu judecă, ci oferă iertarea lui Dumnezeu, oferă iubirea sa care îi invită la reluarea drumului chiar și pe acei copii ai ei care au căzut într-o prăpastie adâncă. Bisericii nu îi este frică să intre în această noapte a noastră când suntem în întunericul sufletului și al conștiinței, pentru a ne da speranță! Pentru că Biserica este mamă!

3. Un ultim gând. O mamă știe și să ceară, să bată la orice ușă pentru copiii săi, fără a calcula; face aceasta cu iubire. Și mă gândesc la modul în care mamele știu să bată mai ales la ușa inimii lui Dumnezeu! Mamele se roagă mult pentru copiii lor, în special pentru cei mai slabi, pentru cei care au nevoie mai mare, pentru cei care în viață au luat-o pe căi periculoase sau greșite. În urmă cu câteva săptămâni am celebrată în biserica „Sfântul Augustin”, aici la Roma, unde sunt păstrate rămășițele pământești ale unei mame, sfânta Monica. Câte rugăciuni a înălțat către Dumnezeu această mamă sfântă pentru fiul ei și câte lacrimi a vărsat! Mă gândesc la voi, dragi mame: cât de mult vă rugați pentru copiii voștri, fără a înceta! Continuați să vă rugați, să îi încredințați pe copiii voștri lui Dumnezeu; El are o inimă mare! Bateți la ușa inimii lui Dumnezeu cu rugăciunea pentru copii.

Și așa face și Biserica: pune în mâinile Domnului, cu rugăciunea, toate situațiile copiilor ei. Să ne încredem în forța rugăciunii Maicii Biserici: Domnul nu rămâne insensibil. Știe mereu să ne uimească atunci când nu ne așteptăm. Maica Biserică știe asta!

Iată, acestea erau gândurile pe care doream să vi le spun astăzi: să vedem în Biserică o mamă bună, care ne indică drumul ce trebuie parcurs în viață, care știe să fie mereu răbdătoare, milostivă, înțelegătoare și care știe să ne pună în mâinile lui Dumnezeu.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.09.2013
Publicarea pe acest sit: 18.09.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns