Audienţa generală de miercuri

Biserica: 7. Catolică și apostolică
miercuri, 17 septembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În această săptămână continuăm să vorbim despre Biserică. Atunci când mărturisim credința noastră, noi afirmăm că Biserica este „catolică” și „apostolică”. Dar care este efectiv semnificația acestor două cuvinte, a acestor două note caracteristice ale Bisericii? Și ce valoarea au pentru comunitățile creștine și pentru fiecare dintre noi?

1. Catolică înseamnă universală. O definiție completă și clară ne este oferită de unul dintre Părinții Bisericii din primele secole, Sfântul Ciril din Ierusalim, când afirmă: „Fără îndoială Biserica este numită catolică, adică universală, pentru faptul că este răspândită pretutindeni de la un capăt la altul al pământului; și pentru că este universală și fără greșeală, învață toate adevărurile care trebuie să ajungă la cunoștința oamenilor, atât referitor la lucrurile cerești, cât și la cele pământești” (Cateheza XVIII, 23).

Semn evident al catolicității Bisericii este că ea vorbește toate limbile. Și aceasta nu este altceva decât efectul Rusaliilor (cf. Fap 2,1-13): de fapt, Duhul Sfânt i-a făcut în măsură pe apostoli și întreaga Biserică să facă să răsune tuturor, până la marginile pământului, Vestea Bună a mântuirii și a iubirii lui Dumnezeu. Astfel Biserica s-a născut catolică, adică „simfonică” încă de la începuturi, și nu poate să fie decât catolică, proiectată spre evanghelizare și spre întâlnirea cu toți. Cuvântul lui Dumnezeu se citește astăzi în toate limbile, toți au Evanghelia în propria limbă, pentru a o citi. Și revin asupra aceluiași concept: este bine mereu să luăm cu noi o Evanghelie mică, pentru a o purta în buzunar, în geantă și în timpul zilei să citim un text din el. Acest lucru ne face bine. Evanghelia este răspândită în toate limbile pentru că Biserica, vestirea lui Isus Cristos Răscumpărătorul, este în toată lumea. Și pentru aceasta se spune Biserica este catolică, pentru că este universală.

2. Dacă Biserica s-a născut catolică, înseamnă că s-a născut „în ieșire”, că s-a născut misionară. Dacă apostolii ar fi rămas acolo în cenacol, fără a ieși ca să ducă Evanghelia, Biserica ar fi numai Biserica din acel popor, din acel oraș, din acel cenacol. Însă toți au ieșit în lume, din momentul nașterii Bisericii, din momentul în care a coborât asupra lor Duhul Sfânt. Și pentru aceasta Biserica s-a născut „în ieșire”, adică misionară. Este ceea ce exprimăm calificând-o apostolică, pentru că apostolul este cel care duce vestea bună a Învierii lui Isus. Acest termen ne amintește că Biserica, pe fundamentul Apostolilor și în continuitate cu ei – apostolii sunt cei care au mers și au întemeiat noi Biserici, au constituit noi Episcopi și astfel în toată lumea, în continuitate. Astăzi noi toți suntem în continuitate cu acel grup de apostoli care l-au primit pe Duhul Sfânt și apoi au mers în „ieșire”, să predice – este trimisă să ducă tuturor oamenilor această veste a Evangheliei, însoțind-o cu semnele duioșiei și puterii lui Dumnezeu. Și acest lucru derivă din evenimentul Rusaliilor: de fapt, Duhul Sfânt este cel care depășește orice rezistență, care învinge ispita de a ne închide în noi înșine, între puțini aleși, și de a ne considera unicii destinatari ai binecuvântării lui Dumnezeu. Dacă de exemplu unii creștini fac aceasta și spun: „Noi suntem aleșii, numai noi”, la sfârșit mor. Mor mai întâi în suflet, apoi vor muri în trup, pentru că nu au viață, nu sunt capabili să genereze viață, alți oameni, alte popoare: nu sunt apostolici. Și tocmai Duhul ne conduce în întâmpinarea fraților, chiar și a celor mai depărtați în orice sens, pentru ca să poată împărtăși cu noi iubirea, pacea, bucuria pe care Domnul Înviat ni le-a lăsat în dar.

3. Ce comportă, pentru comunitățile noastre și pentru fiecare dintre noi, a face parte dintr-o Biserică ce este catolică și apostolică? Înainte de toate, înseamnă a avea la inimă mântuirea întregii omeniri, a nu ne simți indiferenți sau străini în fața destinului atâtor frați ai noștri, ci deschiși și solidari față de ei. În afară de aceasta, înseamnă a avea simțul plinătății, al întregimii, al armoniei vieții creștine, respingând mereu pozițiile parțiale, unilaterale, care ne închid în noi înșine.

A face parte din Biserica apostolică înseamnă a fi conștienți că credința noastră este ancorată în vestirea și în mărturia Apostolilor înșiși ai lui Isus – este ancorată acolo, este un lung lanț care vine de acolo; și de aceea să ne simțim mereu trimiși, în comuniune cu succesorii Apostolilor, să îl vestim, cu inima plină de bucurie, pe Cristos și iubirea Sa întregii omeniri. Și aici aș vrea să amintesc viața eroică a atâtor, a atâtor misionari și misionare, care și-au părăsit patria lor pentru a merge să vestească Evanghelia în alte țări, în alte continente. Îmi spunea un Cardinal brazilian care lucrează destul de mult în Amazonia, că atunci când el merge într-un loc, într-un sat sau într-un oraș din Amazonia, merge mereu la cimitir și acolo vede mormintele acestor misionari, preoți, frați, surori, care au mers să predice Evanghelia: apostoli. Și se gândește: toți aceștia pot să fie canonizați acum, au lăsat toate pentru a-l vesti pe Isus Cristos. Să aducem mulțumire Domnului pentru că Biserica noastră are atâția misionari, a avut atâtea misionare și are încă nevoie și mai mult de misionari! Să îi mulțumim Domnului pentru aceasta. Poate că printre atâția tineri, băieți și fete care sunt aici, vreunul are voința de a deveni misionar: să meargă înainte! Este frumos acest lucru, a duce Evanghelia lui Isus. Să fie curajos și curajoasă!

Așadar să îi cerem Domnul să reînnoiască în noi darul Duhului Său, pentru ca fiecare comunitate creștină și fiecare botezat să fie expresie a sfintei maici Biserici catolice și apostolice.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.09.2014
Publicarea pe acest sit: 17.09.2014
Etichete:

Lasă un răspuns