Audienţa generală de miercuri

Meditație despre solemnitatea
Înălțării Fericitei Fecioare Maria

miercuri, 16 august 2006

Dragi frați și surori,

Obișnuita noastră întâlnire săptămânală din zilele de miercuri se desfășoară astăzi încă în ambientul solemnității Înălțării Fericitei Fecioare Maria. Aș vrea așadar să vă invit să ne îndreptăm privirea, încă o dată, spre Mama noastră cerească, pare care ieri liturgia ne-a făcut să o contemplăm triumfătoare cu Cristos în Cer. Această sărbătoare a fost mereu aproape de inima poporului creștin, încă din primele secole ale creștinismului; ea, după cum se știe, celebrează glorificarea și cu trupul a creaturii pe care Dumnezeu și-a ales-o ca și mamă și pe care Isus pe cruce a dat-o ca mamă a întregii umanități. Înălțarea evocă un mister care îl privește pe fiecare dintre noi întrucât, după cum afirmă Conciliul Vatican II, Maria „strălucește aici jos ca și semn de speranță sigură și mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu care este peregrin” (Lumen gentium, 68). Fiind însă atât de ancorați în grijile zilnice uităm această mângâietoare realitate spirituală, care constituie un important adevăr de credință.

Ce trebuie făcut ca acest semn luminos de speranță să fie perceput tot mai mult de societatea de astăzi? Există astăzi oameni care trăiesc ca și cum nu ar trebui să moară vreodată sau ca și cum totul ar trebui să se termine cu moartea; unii trăiesc considerând că omul este singurul artizan al propriului destin, ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ajungând câteodată până acolo încât să nege că ar mai fi loc pentru El în lumea noastră. Marile succese ale tehnicii și ale științei, care au îmbunătățit în mod semnificativ condițiile de viață ale omenirii, lasă totuși fără soluție frământările cele mai intime ale sufletului omenesc. Doar deschiderea către misterul lui Dumnezeu, care este Iubire, poate să astâmpere setea de adevăr și de fericire a inimii noastre; doar perspectiva veșniciei poate da valoare autentică evenimentelor istorice și mai ales misterului fragilității umane, a suferinței și a morții.

Contemplând-o pe Maria în slava cerească, înțelegem că nici pentru noi pământul nu este patria definitivă și că, dacă trăim privind spre bunurile cerești, într-o zi vom împărtăși însăși gloria sa și chiar acest pământ va deveni mai frumos. Pentru aceasta, în ciuda miilor de greutăți zilnice nu trebuie să ne pierdem seninătatea și pacea. Semnul luminos al Celei Înălțate la cer strălucește și mai mult peste noi toți atunci când par să se adune la orizont umbre triste de durere și de violență. De un lucru suntem siguri: din înălțime Maria urmărește pașii noștri cu dulce îngrijorare, ne luminează în ceasul întunericului și al furtunii, ne liniștește cu mâna sa maternă. Susținuți de conștiința acestor adevăruri, să înaintăm plin de încredere pe drumul nostru de angajare creștină acolo unde Providența ne conduce. Să mergem înainte în viața noastră sub călăuzirea Mariei. Mulțumesc.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 16.08.2006
Publicarea pe acest sit: 16.08.2006
Etichete: ,

Lasă un răspuns