Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 4.
De ce trebuie să mergem la Liturghie duminica?
miercuri, 13 decembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Reiau drumul de cateheze despre Liturghie, astăzi ne întrebăm: de ce trebuie să mergem la Liturghie duminica?

Celebrarea duminicală a Liturghiei este în centrul vieții Bisericii (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2177). Noi creștinii mergem la Liturghie duminica pentru a-l întâlni pe Domnul înviat, sau mai bine zis pentru a ne lăsa întâlniți de El, pentru a asculta cuvântul său, pentru a ne hrăni la masa sa și a deveni astfel Biserică, adică Trupul său mistic care trăiește în lume.

Asta au înțeles, încă din prima oră, discipolii lui Isus, care au celebrat întâlnirea euharistică cu Domnul în ziua săptămânii pe care evreii o numeau „prima a săptămânii”, iar romanii „ziua soarelui”, pentru că în acea zi Isus a înviat din morți și le-a apărut discipolilor, vorbind cu ei, mâncând cu ei, dăruindu-le lor pe Duhul Sfânt (cf. Mt 28,1; Mc 16,9.14; Lc 24,1.13; In 20,1.19), așa cum am auzit în lectura biblică. Și marea revărsare a Duhului Sfânt la Rusalii a avut loc duminica, în a cincizecea zi după învierea lui Isus. Pentru aceste motive, duminica este o zi sfântă pentru noi, sfințită de celebrarea euharistică, prezență vie a Domnului printre noi și pentru noi. Așadar, Liturghia este cea care face duminica creștină! Duminica creștină se învârte în jurul Liturghiei. Ce duminică este, pentru un creștin, aceea în care lipsește întâlnirea cu Domnul?

Există comunități creștine care, din păcate, nu se pot bucura de Liturghie în fiecare duminică; totuși și ele, în această zi sfântă, sunt chemate să se adună în rugăciune în numele Domnului, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și ținând vie dorința de Euharistie.

Unele societăți secularizate au pierdut sensul creștin al duminicii luminate de Euharistie. Este păcat acest lucru! În aceste contexte este necesar să se reînvie această conștiință, pentru a recupera semnificația sărbătorii, semnificația bucuriei, a comunității parohiale, a solidarității, a odihnei care revigorează sufletul și trupul (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2177-2188). Euharistia, duminică după duminică, ne este învățătoare a tuturor acestor valori. Pentru aceasta Conciliul al II-lea din Vatican a voit să reafirma că „duminica este sărbătoarea primordială, care trebuie prezentată evlaviei credincioșilor și întipărită bine în ea, așa încât să devină și zi de bucurie și de încetare a lucrului” (Constituția Sacrosanctum Concilium, 106).

Abținerea duminicală de la lucru nu exista în primele secole: este un aport specific al creștinismului. Prin tradiție biblică evreii se odihnesc sâmbăta, în timp ce în societatea romană nu era prevăzută o zi din săptămână de abținere de la muncile servile. Sensul creștin al trăirii ca fii și nu ca sclavi, însuflețite de Euharistie, face din duminică – aproape universal – zi de odihnă.

Fără Cristos suntem condamnați să fim dominați de oboseala cotidianului, cu preocupările sale, și de frica zilei de mâine. Întâlnirea duminicală cu Domnul ne dă forța de a trăi ziua de azi cu încredere și curaj și să mergem înainte cu speranță. Pentru aceasta noi creștinii mergem să-l întâlnim pe Domnul duminica, în celebrarea euharistică.

Împărtășirea euharistică cu Isus, Înviat și Viu în veci, anticipează duminica fără de apus, când nu va mai fi trudă nici durere nici plâns nici lacrimi, ci numai bucuria de a trăi pe deplin și pentru totdeauna cu Domnul. Și despre această odihnă fericită ne vorbește Liturghia de duminică, învățându-ne, în scurgerea săptămânii, să ne încredințăm mâinilor Tatălui care este în ceruri.

Ce putem răspunde celui care spune că nu folosește să se meargă la Liturghie, nici măcar duminica, pentru că important este de a trăi bine, de a-l iubi pe aproapele? Este adevărat că se măsoară calitatea vieții creștine după capacitatea de a iubi, așa cum a spus Isus: „Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă veți avea dragoste unii față de alții” (In 13,35); dar cum putem practica Evanghelia fără a lua energia necesară ca să facem asta, o duminică după alta, la izvorul inepuizabil al Euharistiei? Nu mergem la Liturghie pentru a-i da ceva lui Dumnezeu, ci pentru a primi de la El ceea ce avem nevoie cu adevărat. Amintește asta rugăciunea Bisericii, care așa se adresează lui Dumnezeu: „Tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, însă este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință, căci deși lauda noastră nu adaugă nimic maiestății tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii” (Liturghierul Roman, Prefața comună IV).

În concluzie, de ce trebuie să mergem la Liturghie duminica? Nu e suficient să răspundem că este o poruncă a Bisericii; asta ajută la păstrarea valorii sale, dar numai asta nu e suficient. Noi creștinii avem nevoie să participăm la Liturghia duminicală pentru că numai cu harul lui Isus, cu prezența sa vie în noi și printre noi, putem pune în practică porunca sa, și astfel să fim martorii săi credibili.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 13.12.2017
Publicarea pe acest sit: 13.12.2017
Etichete: , ,

Comments are closed