Audienţa generală de miercuri

Timotei și Tit
miercuri, 13 decembrie 2006

Dragi frați și surori,

După ce am vorbit îndelung despre marele apostol Paul, astăzi ne oprim atenția asupra a doi dintre colaboratorii săi mai apropiați: Timotei și Tit. Lor le sunt adresate trei Scrisori atribuite conform tradiției lui Paul, dintre care două sunt destinate lui Timotei și una lui Tit.

Timotei este un nume grecesc ce înseamnă „care îl cinstește pe Dumnezeu”. În timp ce Luca în Faptele Apstolilor îl menționează de șase ori, Paul în scrisorile sale face referință la el de mai bine de șaptesprezece ori (pe deasupra fiind prezent o dată și în Scrisoarea către Evrei). Se poate deduce de aici că în ochii lui Paul el se bucura de o mare considerație, chiar dacă Luca nu ține să ne povestească tot ceea ce îl privește. Apostolul însă l-a însărcinat cu misiuni importante și a văzut în el un fel de alter ego, după cum reiese din marele elogiu pe care i-l face în Scrisoarea către Filipeni: „Eu nu am pe nimeni atât de apropiat sufletește (isopsychon) care să se îngrijească cu atâta sinceritate de problemele voastre” (2,20).

Timotei se născuse la Listra (circa 200 km la nord-vest de Tars) dintr-o mamă evreică și un tată păgân (cfr. Fap 16,1). Faptul că mama a încheiat o căsătorie mixtă nu și-a circumcis fiul lasă de înțeles că Timotei a fost crescut într-o familie nu foarte observantă, chiar dacă este menționat că el cunoștea Scripturile din copilărie (cfr 2Tim 3,15). Ne-a fost transmis numele mamei, Eunice, și pe cel al bunicii, Loide (cfr 2Tim 1,5). Când Paul a trecut pe la Listra la începutul celei de-a doua călătorii misionare, l-a ales pe Timotei ca și însoțitor, întrucât „frații din Listra și Iconiu dădeau bună mărturie despre el”, dar l-a circumcis „din cauza iudeilor care erau în acele locuri” (Fap 16,3). Împreună cu Paul și Sila, Timotei a traversat Asia Mică până la Troade, de unde a trecut în Macedonia. Suntem pe deasupra informați că la Filipi, unde Paul și Sila au fost acuzați că sunt tulburători ai ordinii publice și au fost aruncați în închisoare pentru că s-au opus exploatării unei tinere fete ca și ghicitoare din partea unor indivizi fără scrupule (cfr Fap 16,16-40), Timotei a fost cruțat. Când apoi Paul a fost constrâns să înainteze până în Atena, Timotei l-a ajuns din urmă în acel oraș și de aici a fost trimis la tânăra Biserică din Tesalonic pentru a avea vești și pentru a-i întări în credință (cfr 1Tes 3,1-2). S-a alăturat apoi din nou Apostolului la Corint, aducându-i vești bune de la tesaloniceni și colaborând cu el la evanghelizarea acelui oraș (cfr 2Cor 1,19).

Îl regăsim pe Timotei la Efes în timpul celei de-a treia călătorie misionară a lui Paul. De acolo probabil Apostolul i-a scris lui Filemon și filipenilor, și în ambele scrisori Timotei reiese drept co-expeditor (cfr Flm 1; Fil 1,1). De la Efes, Paul l-a trimis în Macedonia împreună cu un anumit Erast (cfr Fap 19,22) și apoi și la Corint cu misiunea de a duce o scrisoare, în care le recomanda corintenilor să-l primească într-un mod binevoitor (cfr 1Cor 4,17; 16,10-11). Îl mai regăsim drept co-expeditor al celei de-a Doua scrisori către Corinteni, și când de la Corint Paul scrie Scrisoarea către Romani el alătură, împreună cu salutul altora, și salutul din partea lui Timotei (cfr Rom 16,21). De la Corint discipolul a plecat din nou pentru a ajunge la Troada pe malul asiatic al Mării Egee și acolo îl așteaptă pe Apostolul îndreptat spre Ierusalim la sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare (cfr Fap 20,4). Din acel moment al biografiei lui Timotei izvoarele antice nu ne mai rezervă decât o referință în Scrisoarea către Evrei, unde se citește: „Aflați că fratele vostru Timotei a fost eliberat. Dacă va veni curând, vă voi vedea împreună cu el” (13,23). În încheiere, putem spune că figura lui Timotei apare ca aceea a unui păstor de mare însemnătate. După ulterioara Istorie ecleziastică a lui Eusebiu, Timotei a fost primul Episcop al Efesului (cfr 3,4). Unele dintre relicvele sale se găsesc din 1239 în Italia în Catedrala din Termoli în Molise, provenind de la Constantinopol.

Cât despre figura lui Tit, al cărui nume este de origine latină, știm că din naștere era grec, adică păgân (cfr Gal 2,3). Paul l-a luat cu sine la Ierusalim pentru așa-numitul Conciliu apostolic, în care a fost în mod solemn acceptată predicarea către păgâni a Evangheliei, într-un mod liber de condiționările legii mozaice. În Scrisoarea adresată lui de către Apostol îl elogiază numindu-l „adevărat fiu după credința comună” (Tit 1,4). După plecarea lui Timotei de la Corint, Paul l-a trimis pe Tit cu misiunea de a readuce la ascultare acea comunitate răzvrătită. Tit a readus pacea în Biserica din Corint și Apostolul, i-a scris aceste cuvinte: „Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat și pe noi prin venirea lui Tit, și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, făcându-ne cunoscută dorința voastră aprinsă, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine… Pe lângă această mângâiere a voastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toți i-ați liniștit sufletul” (2Cor 7,6-7,13). La Corint, Tit a fost trimis din nou de Paul – care îl numește drept „însoțitorul și colaboratorul meu” (2Cor 8,23) – pentru a organiza strângerea colectelor în folosul creștinilor din Ierusalim (cfr 2Cor 8,6). Informații ulterioare provenite din Scrisorile Pastorale îl califică drept Episcop al Cretei (cfr. Tit 1,5), de unde, la invitația lui Paul l-a ajuns pe Apostol la Nicopole în Epir (cfr Tit 3,12). Apoi a mers și în Dalmația (cfr 2Tim 4,10). Ne lipsesc însă alte informații despre călătoriile ulterioare ale lui Tit sau despre moartea sa.

Încheind, dacă privim împreună cele două figuri ale lui Timotei și Tit, ne dăm seama de câteva lucruri foarte semnificative. Cel mai important este că Paul s-a înconjurat de colaboratori în realizarea misiunilor sale. El rămâne cu siguranță Apostolul prin excelență, fondator și păstor al multor Biserici. Se vede însă cu ușurință că el nu făcea totul singur, dar se sprijinea pe persoane de încredere care îi împărtășeau truda și responsabilitățile. O altă observație privește disponibilitatea acestor colaboratori. Izvoarele privitoare la Timotei și Tit pun bine în lumină disponibilitatea lor de a-și asuma diferite responsabilități, constând mai ales în a-l reprezenta pe Paul chiar și în situații nu tocmai ușoare. Într-un cuvânt, ei ne învață să slujim Evanghelia cu generozitate, știind că acest lucru presupune și o slujire a Bisericii însăși. Rețin în sfârșit și recomandarea pe care apostolul Paul o face lui Tit în scrisoarea adresată lui: „Vreau ca tu să confirmi acestea pentru ca cei care și-au pus încrederea în Dumnezeu să se străduiască să fie primii în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor” (Tit 3,8). Prin angajarea noastră concretă trebuie să putem descoperi adevărul acestor cuvinte și tocmai în acest timp al Adventului să fim și noi bogați în fapte bune și astfel să deschidem porțile lumii lui Cristos, Mântuitorul nostru.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 13.12.2006
Publicarea pe acest sit: 13.12.2006
Etichete: ,

Lasă un răspuns