Audienţa generală de miercuri

14. Îndurare vreau și nu jertfă (Mt 9,13)
miercuri, 13 aprilie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Am ascultat Evanghelia chemării lui Matei. Matei era un „vameș”, adică un perceptor de impozite pentru imperiul roman, și pentru aceasta era considerat păcătos public. Însă Isus îl cheamă ca să-l urmeze și să devină discipolul său. Matei acceptă și-l invită la cină în casa sa împreună cu discipolii. Atunci apare o discuție între farisei și discipolii lui Isus datorită faptului că aceștia împărtășesc masa cu vameșii și păcătoșii. „Dar tu nu poți să mergi în casa acestor oameni!”, spuneau ei. De fapt, Isus nu-i îndepărtează, dimpotrivă frecventează casele lor și stă lângă ei; asta înseamnă că și ei pot deveni discipolii săi. Și este la fel de adevărat că a fi creștini nu ne face impecabili. Ca vameșul Matei, fiecare dintre noi se încrede în harul Domnului în pofida propriilor păcate. Toți suntem păcătoși, toți am păcătuit. Chemându-l pe Matei, Isus le arată păcătoșilor că nu privește la trecutul lor, la condiția socială, la convențiile exterioare, ci mai degrabă le deschide un viitor nou. Odată am auzit o vorbă frumoasă: „Nu există sfânt fără trecut și nu există păcătos fără viitor”. Asta e ceea ce face Isus. Nu există sfânt fără trecut nici păcătos fără viitor. E suficient a răspunde la invitație cu inima umilă și sinceră. Biserica nu este o comunitate de perfecți, ci de discipoli care sunt pe drum, care-l urmează pe Domnul pentru că recunosc că sunt păcătoși și că au nevoie de iertarea sa. Viața creștină este deci școală de umilință care ne deschide la har.

Un astfel de comportament nu este înțeles de cel care are prezumția de a se crede „drept” și de a se crede mai bun decât alții. Mândria și orgoliul nu permit să recunoască faptul că au nevoie de mântuire, dimpotrivă, împiedică să se vadă fața milostivă a lui Dumnezeu și să se acționeze cu milostivire. Ele sunt un zid. Mândria și orgoliul sunt un zid care împiedică raportul cu Dumnezeu. Și totuși, misiunea lui Isus este tocmai aceasta: să vină în căutarea fiecăruia dintre noi, pentru a vindeca rănile noastre și a ne chema să-l urmăm cu iubire. O spune clar: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii” (v. 12). Isus se prezintă ca un medic bun! El vestește Împărăția lui Dumnezeu și semnele venirii sale sunt evidente: El vindecă de boli, eliberează de frică, de moarte și de diavol. În fața lui Isus niciun păcătos nu trebuie exclus – niciun păcătos nu trebuie exclus! – pentru că puterea vindecătoare a lui Dumnezeu nu cunoaște infirmități care să nu poată fi vindecat; și acest lucru trebuie să ne dea încredere și să deschidă inima noastră Domnului pentru ca să vină și să ne vindece. Chemându-i pe păcătoși la masa sa, El îi vindecă restabilindu-i în acea vocație pe care ei o credeau pierdută și pe care fariseii au uitat-o: aceea de invitați la ospățul lui Dumnezeu. Conform profeției lui Isaia: „Domnul Sabaot va face un ospăț pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăț cu mâncăruri grase și cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă și cu băuturi alese și rafinate. În ziua aceea se va spune: «Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranța: să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea lui!»” (25,6-9).

Dacă fariseii văd în invitați numai niște păcătoși și refuză să se așeze cu ei, Isus dimpotrivă le amintește că și ei sunt comesenii lui Dumnezeu. În acest mod, a sta la masă cu Isus înseamnă a fi transformați și mântuiți de El. În comunitatea creștină masa lui Isus este dublă: există masa Cuvântului și există masa Euharistiei (cf. Dei Verbum, 21). Acestea sunt medicamentele cu care Medicul Divin ne vindecă și ne hrănește. Cu primul – Cuvântul – El se revelează și ne invită la un dialog între prieteni. Lui Isus nu-i era frică să dialogheze cu păcătoșii, vameșii, prostituatele… Nu, lui nu-i era frică: îi iubea pe toți! Cuvântul său pătrunde în noi și, ca un bisturiu, acționează în profunzime pentru a ne elibera de răul care se cuibărește în viața noastră. Uneori acest Cuvânt este dureros pentru că taie ipocriziile, demască scuzele false, dezvăluie adevărurile ascunse; dar în același timp luminează și purifică, dă forță și speranță, este un fortifiant prețios în drumul nostru de credință. La rândul său, Euharistia ne hrănește cu însăși viața lui Isus și, ca un remediu foarte puternic, în mod misterios reînnoiește încontinuu harul Botezului nostru. Apropiindu-ne de Euharistie noi ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Isus, și totuși, venind în noi, Isus e cel care ne unește cu Trupul său!

Încheind acel dialog cu fariseii, Isus le amintește un cuvânt al profetului Osea (6,6): „Mergeți în învățați ce înseamnă: îndurare vreau, și nu jertfă” (Mt 9,13). Adresându-se poporului lui Israel profetul îl certa pentru că rugăciunile pe care le înălța erau cuvinte goale și incoerente. În pofida alianței lui Dumnezeu și a milostivirii, poporul trăia adesea cu o religiozitate „de fațadă”, fără a trăi în profunzime porunca Domnului. Iată pentru ce profetul insistă: „Îndurare vreau”, adică lealitatea unei inimi care recunoaște propriile păcate, care se corectează și este din nou fidel față de alianța cu Dumnezeu. „Și nu jertfă”: fără o inimă căită orice acțiune religioase este ineficace! Isus aplică această frază profetică și la relațiile umane: acei farisei erau foarte religioși în formă, dar nu erau dispuși să împărtășească masa cu vameșii și păcătoșii; nu recunoșteau posibilitatea unei corectări și de aceea a unei vindecări; nu puneau pe primul loc milostivirea: deși erau păzitori fideli ai Legii, demonstrau că nu cunosc inima lui Dumnezeu! Este ca și cum ți s-ar dărui un pachet cu un dar înăuntru, iar tu, în loc să mergi în căutarea darului, privești numai hârtia în care este împachetat: numai aparențele, forma și nu miezul harului, al darului care este oferit!

Iubiți frați și surori, noi toți suntem invitați la masa Domnului. Să ne însușim invitația de a ne așeza lângă El împreună cu discipolii săi. Să învățăm să privim cu milostivire și să recunoaștem în fiecare dintre ei un comesean al nostru. Să fim toți discipoli care au nevoie de a experimenta și de a trăi cuvântul mângâietor al lui Isus. Toți avem nevoie să ne hrănim din milostivirea lui Dumnezeu, pentru că din acest izvor care provine din mântuirea noastră. Mulțumesc!

* * *

INVITAȚIE LA RUGĂCIUNE PENTRU VIZITA LA LESBO

Sâmbăta viitoare voi merge în insula Lesbo, unde în lunile trecute au tranzitat foarte mulți refugiați. Voi merge, împreună cu frații mei Patriarhul de Constantinopol Bartolomeu și Arhiepiscopul de Atena și al întregii Grecii Hieronymos, pentru a exprima apropiere și solidaritate fie refugiaților fie cetățenilor din Lesbo și întregului popor grec atât de generos în primire. Cer, vă rog, să mă însoțiți cu rugăciunea, invocând lumina și forța Duhului Sfânt și mijlocirea maternă a Fecioarei Maria.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.04.2016
Publicarea pe acest sit: 13.04.2016
Etichete: , ,

Comments are closed