Audienţa generală de miercuri

Biserica: 14. Episcopii – preoții – diaconii
miercuri, 12 noiembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Am evidențiat în cateheza precedentă cu Domnul continuă să pască turma Sa prin slujirea Episcopilor, ajutați de preoți și de diaconi. În ei Isus se face prezent, în puterea Duhului Său, și continuă să slujească Biserica, alimentând în ea credința, speranța și mărturia carității. Aceste slujiri constituie, deci, un mare dar al Domnului pentru fiecare comunitate creștină și pentru întreaga Biserică, deoarece sunt un semn viu al prezenței Sale și al iubirii Sale. Astăzi vrem să ne întrebăm: ce anume se cere acestor slujitori ai Bisericii, pentru ca să poată trăi în mod autentic și rodnic propria slujire?

1. În „Scrisorile pastorale” trimise discipolilor săi Timotei și Tit, Apostolul Paul se oprește cu grijă asupra figurii Episcopilor, preoților și diaconilor, și asupra figurii credincioșilor, bătrânilor, tinerilor. Se oprește la o descriere a fiecărui creștin în Biserică, schițând pentru Episcopi, preoți și diaconi la ce sunt chemați ei și prerogativele care trebuie să fie recunoscute în cei care sunt aleși și învestiți cu aceste slujiri. Or, este emblematic cum, împreună cu capacitățile inerente credința și viața spirituală – care nu pot să fie neglijate, pentru că sunt viața însăși – sunt prezentate câteva calități în mod elegant umane: primirea, sobrietatea, răbdarea, blândețea, credibilitatea, bunătatea inimii. Acesta este alfabetul, gramatica de bază a oricărei slujiri! Trebuie să fie gramatica de bază a oricărui Episcop, a oricărui preot, a oricărui diacon. Da, pentru că fără această predispoziție frumoasă și genuină de a întâlni, a cunoaște, a dialoga, a aprecia și a se relaționa cu frații în mod respectuos și sincer, nu este posibil să se ofere o slujire și o mărturie cu adevărat bucuroase și credibile.

2. Există apoi o atitudine de fond pe care Paul o recomandă discipolilor săi și, prin urmare, tuturor celor care sunt învestiți cu slujirea pastorală, fie ei Episcopi, preoți, prezbiteri sau diaconi. Apostolul îndeamnă la reînsuflețirea continuă a darului care a fost primit (cf. 1Tim 4,14; 2Tim 1,6). Aceasta înseamnă că trebuie să fie mereu vie conștiința că nimeni nu este Episcop, preot sau diacon pentru că e mai inteligent, mai harnic și mai bun decât ceilalți, ci numai în virtutea unui dar, un dar de iubire oferit de Dumnezeu, în puterea Duhului Său, pentru binele poporului Său. Această conștiință este într-adevăr importantă și constituie un har care trebuie cerut în fiecare zi! De fapt, un păstor care este conștient că propria slujire provine numai din milostivirea și din inima lui Dumnezeu nu va putea niciodată să asume o atitudine autoritară, ca și cum toți ar fi la picioarele sale și comunitatea ar fi proprietatea sa, împărăția sa personală.

3. Conștiința că totul este dar, totul este har, ajută un păstor și să nu cadă în ispita de a se pune în centrul atenției și de a se încrede numai în el însuși. Sunt ispitele vanității, orgoliului, suficienței, mândriei. Vai dacă un Episcop, un preot sau un diacon ar crede că știe tot, că are mereu răspunsul corect pentru orice lucru și că nu are nevoie de nimeni. Dimpotrivă, conștiința că el cel dintâi este obiect al milostivirii și al compasiunii lui Dumnezeu trebuie să îl facă pe un slujitor al Bisericii să fie mereu umil și înțelegător față de alții. Chiar având conștiința că este chemat să păzească depozitul credinței cu curaj (cf. 1Tim 6,20), el îi va asculta pe oameni. De fapt este conștient că are mereu ceva de învățat, chiar și de la cei care pot să fie încă departe de credință și de Biserică. Apoi, cu proprii confrați, toate acestea trebuie să ducă la asumarea unei noi atitudini, impregnată de împărtășire, de coresponsabilitate și de comuniune.

Dragi prieteni, trebuie să fim mereu recunoscători Domnului, pentru că în persoana și în slujirea Episcopilor, preoților și diaconilor continuă să conducă și să formeze Biserica Sa, făcând-o să crească de-a lungul căii sfințeniei. În același timp, trebuie să continuăm să ne rugăm, pentru ca păstorii comunităților noastre să poată fi imagine vie a comuniunii și a iubirii lui Dumnezeu.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.11.2014
Publicarea pe acest sit: 12.11.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns