Audienţa generală de miercuri

Sfânta Fecioară și Preoția
miercuri, 12 august 2009

Iubiți frați și surori,

Este iminentă celebrarea solemnității Adormirii Maicii Domnului, sâmbăta viitoare, și suntem în contextul Anului Sfintei Preoții; astfel, aș vrea să vorbesc despre legătura dintre Sfânta Fecioară și Preoție. Este o legătură profund înrădăcinată în misterul Întrupării. Atunci când Dumnezeu a hotărât să se facă om în Fiul său, avea nevoie de „da”-ul liber al unei creaturi a lui. Dumnezeu nu acționează împotriva libertății noastre. Și se întâmplă un lucru cu adevărat extraordinar: Dumnezeu se face dependent de libertate noastră, de „da”-ul unei creaturi a lui; așteaptă acest „da”. Sfântul Bernard de Clairvaux, într-una din omiliile sale, a explicat în mod dramatic acest moment decisiv din istoria universală, în care cerul, pământul și Dumnezeu însuși așteaptă ce anume va spune această creatură.

„Da”-ul Mariei este deci poarta prin care Dumnezeu a putut să intre în lume, să devină om. Astfel Maria este în mod real și profund implicată în misterul Întrupării, al mântuirii noastre. Și Întruparea, faptul că Fiul se face om, era de la început finalizată la dăruirea de sine; la dăruirea cu multă iubire pe Cruce, pentru a deveni pâine pentru viața lumii. Astfel, sacrificiul, preoția și Întruparea merg împreună și Maria se află în centrul acestui mister.

Să mergem acum la Cruce. Isus, înainte de a muri, vede sub Cruce pe Mama; și-l vede pe fiul preaiubit și acest fiu preaiubit este desigur o persoană, un individ foarte important, dar este mai mult: este un exemplu, o prefigurare a tuturor discipolilor iubiți, a tuturor persoanelor chemate de Domnul pentru a fi „discipolul iubit” și, prin urmare, în mod deosebit și a preoților. Isus îi spune Mariei: „Mamă, iată fiul tău” (In 19,26). Este un fel de testament: o încredințează pe Mama sa spre îngrijirea fiului, a discipolului. Dar îi spune și discipolului: „Iată mama ta” (In 19,27). Evanghelia ne spune că din acest moment sfântul Ioan, fiul preaiubit, a luat-o pe mama Maria „acasă la el”. Așa este în traducerea românească; însă textul grec este mult mai profund, mult mai bogat. L-am putea traduce: a luat-o pe Maria în intimitatea vieții sale, a ființei sale, „eis tà ìdia„, în profunzimea ființei sale. A o lua cu sine pe Maria înseamnă a o introduce în dinamismul întregii existențe proprii – nu este un lucru exterior – și în tot ceea ce constituie orizontul apostolatului propriu. De aceea, mi se pare că se înțelege că raportul special de maternitate existent între Maria și preoți constituie izvorul primar, motivul fundamental al predilecției pe care o nutrește față de fiecare dintre ei. De fapt, Maria îi iubește din două motive: pentru că sunt mai asemenea lui Isus, iubire supremă a inimii sale, și pentru că și ei, asemenea Ei, sunt angajați în misiunea de a-l proclama, a-l mărturisi și a-l da lumii pe Cristos. Prin propria identificare și conformare sacramentală cu Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei, fiecare preot poate și trebuie să se simtă cu adevărat fiu preaiubit al acestei Mame preaînalte și preasmerite.

Conciliul al II-lea din Vatican îi invită pe preoți să privească la Maria ca la modelul perfect al propriei existențe, invocând-o „Mamă a marelui și veșnicului Preot, Regină a Apostolilor, Ajutorul preoților în slujirea lor”. Și preoții – continuă Conciliul – „trebuie deci s-o venereze și s-o iubească cu evlavie și cult filial” (cf. Presbyterorum ordinis, 18). Sfântului Paroh de Ars, la care ne gândim în mod deosebit în acest an, îi plăcea să repete: „Isus Cristos, după ce ne-a dat tot ceea ce putea să ne dea, vrea să ne mai facă și moștenitori a ceea ce are mai prețios, adică Sfânta sa Mamă” (B. Nodet, Il pensiero e l’anima del Curato d’Ars, Torino 1967, pag. 305). Acest lucru este valabil pentru orice creștin, pentru noi toți, dar în mod special pentru preoți. Iubiți frați și surori, să ne rugăm pentru ca Maria să-i facă pe toți preoții, în toate problemele din lumea de astăzi, conformi cu imaginea Fiului său Isus, împărțitori ai comorii inestimabile a iubirii sale de Păstor bun. Marie, Mama preoților, roagă-te pentru noi!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.08.2009
Publicarea pe acest sit: 14.08.2009
Etichete: ,

Lasă un răspuns