Audienţa generală de miercuri

Despre semnificația Triduumului Pascal
miercuri, 12 aprilie 2006

Dragi frați și surori,

Mâine începe Triduumul pascal, care este culmea întregului an liturgic. Ajutați de riturile sacre din Joia Sfântă, din Vinerea Sfântă și din solemna Vigilie Pascală, vom retrăi misterul pătimirii, morții și învierii Domnului. Acestea sunt zile menite să retrezească în noi o cât mai vie dorință de a adera la Cristos și de a-l urma cu generozitate, conștienți că el ne-a iubit până la a-și da viața pentru noi. Ce sunt, de fapt, evenimentele pe care Triduumul sfânt ni le repropune, dacă nu manifestarea sublimă a acestei iubiri a lui Dumnezeu pentru om? Să ne alăturăm, așadar, pentru a celebra Triduumul pascal acceptând invitația sfântului Augustin: „Acum ia seama cu mare atenție la cele trei zile sfinte ale răstignirii, îngropării și învierii Domnului. Din aceste trei mistere noi împlinim în viața prezentă ceea ce este simbolizat de cruce, în timp ce realizăm prin credință și speranță realitățile care sunt simbolizate de moarte și înviere” (Epistola 55, 14, 24: Nuova Biblioteca Agostiniana (NBA), XXI/II, Roma 1969, p. 477).

Triduumul pascal se deschide mâine, în Joia Sfântă, cu Liturghia de seară „in Cena Domini„, chiar dacă în cursul dimineții are loc o altă celebrare liturgică semnificativă, Liturghia Crismei, în cadrul căreia, adunat în jurul Episcopului, întregul cler al fiecărei Dieceze reînnoiește promisiunile sacerdotale și participă la binecuvântarea uleiurilor catecumenilor, al bolnavilor și al Crismei, după cum vom face și noi mâine dimineață aici, în Bazilia Sfântul Petru. În afară de instituirea Preoției, în această zi sfântă se comemorează jertfa totală de sine pe care Cristos a făcut-o față de omenire în sacramentul Euharistiei. În însăși noaptea în care era trădat, El ne-a lăsat, după cum amintește Sfânta Scriptură, „porunca cea nouă” – „mandatum novum” – a iubirii frățești împlinind gestul mișcător al spălării picioarelor, care amintește de slujirea umilă a sclavilor. Această zi particulară, evocatoare de mari mistere, se încheie cu Adorația euharistică, în amintirea agoniei Domnului în grădina Ghetsemani. Cuprins de mare neliniște, relatează Evanghelia, Isus a cerut alor săi să vegheze cu el rămânând în rugăciune: „Rămâneți aici și vegheați cu mine” (Mt 26,38), însă ucenicii au adormit. Și astăzi Domnul ne spune: „Rămâneți aici și vegheați cu mine”. Și vedem cum și noi, ucenicii de astăzi, deseori adormim. Acela a fost pentru Isus ceasul abandonului și al singurătății, căruia i-a urmat, în inima nopții, arestarea și începutul durerosului drum spre Calvar.

Centrată asupra misterului Pătimirii este Vinerea Sfântă, zi de post și abstinență, orientată cu totul spre contemplarea lui Cristos pe Cruce. În Biserici este proclamată relatarea Pătimirii și răsună cuvintele profetului Zaharia: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns” (In 19,37). În Vinerea Sfântă și noi vrem într-adevăr să ne îndreptăm privirea spre inima străpunsă a Răscumpărătorului, în care – scrie sfântul Paul – sunt „ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei” (Col 2,3), ba chiar „locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii” (Col 2,9), de aceea Apostolul poate să afirme cu hotărâre că nu vrea să știe nimic altceva „decât pe Isus Cristos și pe acesta răstignit” (1Cor 2,2). Este adevărat: Crucea ne arată „lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea” – dimensiunile cosmice, acesta este sensul – ale unei iubiri care trece dincolo de tot ce se cunoaște – și ne umple „de toată plinătatea lui Dumnezeu” (cfr Ef 3,18-19). În misterul celui Răstignit „se împlinește acea întoarcere a lui Dumnezeu împotriva lui însuși în care el se dăruiește pentru a-l ridica pe om și a-l mântui – aceasta este iubirea în forma sa cea mai radicală” (Deus caritas est, 12). Crucea lui Cristos, scrie în secolul al V-lea Papa Leon cel Mare, „este izvor al tuturor binecuvântărilor, și cauza tuturor harurilor” (Disc. 8 sulla passione del Signore, 6-8; PL 54, 340-342).

În Sâmbăta Sfântă Biserica, unindu-se în mod spiritual cu Maria, rămâne în rugăciune alături de mormânt, unde trupul Fiului lui Dumnezeu zace inert ca într-o stare de repaus după lucrarea creatoare a răscumpărării, înfăptuită prin moartea sa (cfr. Evr 4,1-13). Odată venită noaptea va începe solemna Vigilie pascală, în timpul căreia în fiecare Biserică imnurile pline de bucurie Gloria și Alleluia se vor înălța din inima noilor botezați și a întregii comunități creștine, veselă pentru că Cristos a înviat și a învins moartea.

Dragi frați și surori, pentru o rodnică celebrare a Paștelui, Biserica cere credincioșilor să se apropie în aceste zile de sacramentul Penitenței, care este ca și un fel de moarte și de înviere pentru fiecare dintre noi. În comunitatea creștină de la începuturi, în Joia Sfântă avea loc ritul Reconcilierii Penitenților prezidat de Episcop. Condițiile istorice s-au schimbat în mod evident, dar pregătirea pentru Paști printr-o spovadă bună rămâne o împlinire ce trebuie valorificată din plin, întrucât ne oferă posibilitatea de a ne reîncepe viața și de a avea cu adevărat un nou început în bucuria celui Înviat și în comuniunea iertării oferită de El. Conștienți că suntem păcătoși, dar încrezători în milostivirea divină, să ne lăsăm împăcați cu Cristos pentru a gusta mai intens bucuria pe care El ne-o împărtășește prin învierea sa. Iertarea, care ne este oferită de Cristos în sacramentul Penitenței, este izvor de pace interioară și exterioară și ne face apostoli ai păcii într-o lume în care continuă totuși dezbinările, suferințele și dramele nedreptății, ale urii și ale violenței, ale incapacității de a ne împăca pentru a începe din nou cu o iertare sinceră. Noi știm însă că răul nu are ultimul cuvânt, întrucât cel care învinge este Cristos răstignit și înviat și biruința sa se manifestă prin puterea iubirii milostive. Învierea sa ne dă această siguranță: în ciuda întregii obscurități care există în lume, răul nu are ultimul cuvânt. Susținuți de această certitudine vom putea cu și mai mult curaj și entuziasm să ne angajăm pentru ca să ia naștere o lume mai dreaptă . Această urare v-o adresez din inimă vouă tuturor, frați și surori, dorindu-vă să vă pregătiți cu credință și devoțiune pentru sărbătorile pascale ce se apropie. Să vă însoțească Preasfânta Maria care, după ce l-a urmat pe Fiul divin în ceasul pătimirii și al crucii, a luat parte la bucuria învierii sale.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 12.04.2006
Publicarea pe acest sit: 12.04.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns