Audienţa generală de miercuri

Biserica, Mama noastră (I)
miercuri, 11 septembrie 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Reluăm astăzi catehezele despre Biserică, în acest An al Credinței. Printre imaginile pe care Conciliul Vatican II le-a ales pentru a ne face să înțelegem mai bine natura Bisericii este aceea de „mamă”: Biserica este Mama noastră în credință, în viața supranaturală (cf. Constituția dogmatică Lumen gentium, 6.14.15.41.42). Este una dintre imaginile cele mai folosite de Părinții Bisericii în primele secole și cred că poate să fie utilă și pentru noi. Pentru mine este una dintre cele mai frumoase imagini ale Bisericii: Biserica Mamă! În ce sens și în ce mod Biserica este Mamă? Să pornim de la realitatea umană a maternității: ce face o mamă?

1. Înainte de toate, o mamă naște la viață, poartă în sânul ei timp de nouă luni pe propriul copil și apoi îl deschide la viață, născându-l. Așa este Biserica: ne naște în credință, prin lucrarea Duhului Sfânt care o face rodnică, precum pe Fecioara Maria. Biserica și Fecioara Maria sunt Mame, amândouă; ceea ce se spune despre Biserică se poate spune și despre Preasfânta Fecioară Maria și ceea ce se spune despre Preasfânta Fecioară Maria se poate spune și despre Biserică! Desigur, credința este un act personal: „eu cred”, eu personal îi răspund lui Dumnezeu care se face cunoscut și dorește să intre în prietenie cu mine (cf. Enciclica Lumen fidei, nr. 39). Însă eu primesc credința de la alții, într-o familie, într-o comunitate care mă învață să spun „eu cred”, „noi credem”. Un creștin nu este o insulă! Noi nu devenim creștini în laborator, nu devenim creștini singuri și cu forțele noastre, ci credința este un cadou, este un dar al lui Dumnezeu care ne este dat în Biserică și prin Biserică. Și Biserica ne dăruiește viața de credință la Botez: acela este momentul în care ne naște ca fii ai lui Dumnezeu, momentul în care ne dăruiește viața lui Dumnezeu, ne naște ca Mamă.

Dacă mergeți la Baptisteriul de la San Giovanni in Laterano, Catedrala Papei, în interior există o inscripție latină care spune mai mult sau mai puțin așa: „Aici se naște un popor de neam divin, născut de Duhul Sfânt care fecundează aceste ape; Mama Biserică îi naște pe fiii săi în aceste valuri”. Acest lucru ne face să înțelegem un lucru important: faptul că facem parte din Biserică nu este ceva exterior și formal, nu înseamnă a completa o hârtie pe care ne-o dau, ci este un act interior și vital; nu aparținem Bisericii așa cum aparținem unei societăți, unui partid sau oricărei alte organizații. Legătura este vitală, ca aceea pe care o avem cu propria mamă, pentru că, așa cum afirmă Sfântul Augustin, „Biserica este realmente Mamă a creștinilor” (De moribus Ecclesiae, I, 30, 62-63: PL 32, 1336).

Să ne întrebăm: cum văd eu Biserica? Dacă sunt recunoscător părinților mei pentru că mi-au dat viața, sunt recunoscător Bisericii pentru că m-a născut în credință prin Botez? Câți creștini își amintesc data Botezului propriu? Eu aș vrea să vă pun această întrebare aici, vouă, dar fiecare să răspundă în inima sa: câți dintre voi își amintesc de data propriului Botez? Unii ridică mâinile, dar câți nu-și amintesc! Însă data Botezului este data nașterii noastre în Biserică, data în care Mama noastră Biserica ne-a născut! Și acum vă las o temă de făcut acasă. Când vă întoarceți astăzi acasă, mergeți și căutați bine care este data Botezului vostru și aceasta pentru a o sărbători, pentru a-i mulțumi Domnului pentru acest dar. Veți face aceasta? Iubim Biserica așa cum o iubim pe mama proprie, știind să înțelegem și defectele sale? Toate mamele au defecte, cu toții avem defecte, dar când se vorbește despre defectele mamei noi le acoperim, le iubim așa. Și Biserica are și defectele sale: o iubim așa ca pe mama, o ajutăm să fie mai frumoasă, mai autentică, mai conformă cu Domnul? Vă las aceste întrebări, dar nu uitați temele: căutați data Botezului vostru pentru a o avea în inimă și a o sărbători.

2. O mamă nu se limitează să dea viață, ci cu mare grijă îi ajută pe copiii săi să crească, le dă lapte, îi hrănește, îi învață drumul vieții, îi însoțește mereu cu grija sa, cu afecțiunea sa, cu iubirea sa, chiar și atunci când sunt mari. Și în aceasta știe și să corecteze, să ierte, să înțeleagă, știe să fie aproape în boală, în suferință. Într-un cuvânt, o mamă bună îi ajută pe copii să iasă din ei înșiși, să nu rămână comod sub aripile materne, așa cum o ceată de puișori stă sub aripile cloștii. Biserica face același lucru ca Mamă bună: însoțește creșterea noastră transmițând Cuvântul lui Dumnezeu, care este o lumină care ne indică drumul vieții creștine; administrând Sacramentele. Ne hrănește cu Euharistia, ne aduce iertarea lui Dumnezeu prin Sacramentul Pocăinței, ne susține în momentul bolii cu Ungerea bolnavilor. Biserica ne însoțește în toată viața noastră de credință, în toată viața noastră creștină. Așadar putem să ne punem alte întrebări: ce raport am eu cu Biserica? O simt ca Mamă care mă ajută să cresc ca un creștin? Particip la viața Bisericii, mă simt parte din ea? Raportul meu este un raport formal sau este vital?

3. Un al treilea gând scurt. În primele secole ale Bisericii era foarte clară o realitate: Biserica, în timp ce este Mamă a creștinilor, în timp ce îi „face” pe creștini, este și „făcută” de ei. Biserica nu este ceva diferit de noi înșine, ci trebuie trăită ca totalitatea celor care cred, ca acel „noi” al creștinilor: eu, tu, noi toți suntem parte a Bisericii. Sfântul Ieronim scria: „Biserica lui Cristos nu este altceva decât sufletele celor care cred în Cristos” (Tract. Ps 86: PL 26, 1084). Așadar, maternitatea Bisericii o trăim cu toții, păstori și credincioși. Uneori aud: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu în Biserică… Am auzit că Biserica spune… preoții spun…”. Una sunt preoții, dar Biserica nu este formată numai din preoți, Biserica suntem cu toții! Și dacă tu spui că crezi în Dumnezeu și nu crezi în Biserică, spui că nu crezi în tine însuți; și aceasta este o contradicție. Biserica suntem cu toții: de la pruncul recent botezat până la Episcopi, până la Papa; cu toții suntem Biserică și cu toții suntem egali în ochii lui Dumnezeu! Cu toții suntem chemați să colaborăm la nașterea la credință a noi creștini, cu toții suntem chemați să fim educatori în credință, să vestim Evanghelia. Fiecare dintre noi să se întrebe: ce fac eu pentru ca alții să poată împărtăși credința creștină? Sunt rodnic în credința mea sau sunt închis? Când repet că iubesc o Biserică neînchisă în țarcul său, ci capabilă să iasă, să se miște, chiar cu unele riscuri, pentru a-l duce pe Cristos tuturor, mă gândesc la toți, la mine, la tine, la fiecare creștin. Cu toții suntem părtași de maternitatea Bisericii, așa încât lumina lui Cristos să ajungă până la marginile pământului. Trăiască Sfânta Maică Biserică!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.09.2013
Publicarea pe acest sit: 12.09.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns