Audienţa generală de miercuri

Martiriul, formă de iubire totală față de Dumnezeu
miercuri, 11 august 2010

Iubiți frați și surori,

Astăzi, în Liturgie o amintim pe sfânta Clara din Assisi, întemeietoarea clariselor, figură luminoasă despre care voi vorbi într-una din următoarele cateheze. Însă în această săptămână – așa cum aminteam deja la Angelus de duminica trecută – comemorăm și câțiva sfinți martiri, fie din primele secole ale Bisericii, ca sfântul Laurențiu, diacon, sfântul Ponțian, papă, și sfântul Hipolit, preot; fie dintr-un timp mai aproape de noi, ca sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, patroana Europei, și sfântul Maximilian Maria Kolbe. Aș vrea deci să mă opresc pe scurt asupra martiriului, formă de iubire totală față de Dumnezeu.

Pe ce se întemeiază martiriul? Răspunsul este simplu: pe moartea lui Isus, pe sacrificiul său suprem de iubire, consumat pe cruce pentru ca noi să putem avea viața (cf. In 10,10). Cristos este slujitorul suferind despre care vorbește profetul Isaia (cf. Is 52,13-15), care s-a dăruit pe sine însuși ca răscumpărare pentru mulți (cf. Mt 20,28). El îi îndeamnă pe discipolii săi, pe fiecare dintre noi, să-și ia în fiecare zi propria cruce și să-l urmeze pe calea iubirii totale față de Tatăl și față de omenire: „cine nu-și ia crucea și nu mă urmează – ne spune el – nu este vrednic de mine. Cine își iubește viața, o va pierde, iar cine își va pierde viața pentru mine, o va afla” (Mt 10,38-39). Este logica bobului de grâu care moare pentru a încolți și a aduce viață (cf. In 12,24). Isus însuși „este bobul de grâu venit de la Dumnezeu, bobul de grâu divin, care se lasă căzut pe pământ, care se lasă frânt, rupt în moarte și, tocmai prin asta, se deschide și astfel poate să aducă rod în vastitatea lumii” (Benedict al XVI-lea, Vizită la Biserica luterană din Roma [14 martie 2010]). Martirul îl urmează pe Domnul până la capăt, acceptând în mod liber să moară pentru mântuirea lumii, într-o dovadă supremă de credință și de iubire (cf. Lumen gentium, 42).

Încă o dată, de unde se naște forța pentru a înfrunta martiriul? Din profunda și intima unire cu Cristos, deoarece martiriul și vocația la martiriu nu sunt rezultatul unui efort uman, ci sunt răspunsul la o inițiativă și la o chemare a lui Dumnezeu, sunt un dar al harului său, care face capabili de a oferi propria viață din iubire față de Cristos și față de Biserică, și astfel față de lume. Dacă citim viețile martirilor rămânem uimiți de seninătatea și curajul în înfruntarea suferinței și morții: puterea lui Dumnezeu se manifestă pe deplin în slăbiciunea, în sărăcia celui care se încrede în el și-și pune numai în el propria speranță (cf. 2Cor 12,9). Dar este important de subliniat că harul lui Dumnezeu nu suprimă sau nu sufocă libertatea celui care înfruntă martiriul, ci dimpotrivă o îmbogățește și o preamărește: martirul este o persoană suveran de liberă, liberă față de putere, față de lume; o persoană liberă, care într-un unic act definitiv îi dăruiește lui Dumnezeu toată viața sa, și într-un suprem act de credință, de speranță și de caritate, se abandonează în mâinile Creatorului și Răscumpărătorului său; sacrifică propria viață pentru a fi asociat în mod total la sacrificiul lui Cristos pe cruce. Într-un cuvânt, martiriul este un mare act de iubire ca răspuns la iubirea imensă a lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori, așa cum spuneam miercurea trecută, probabil că noi nu suntem chemați la martiriu, dar nici unul dintre noi nu este exclus de la chemarea divină la sfințenie, să trăiască în măsură înaltă existența creștină și asta implică luarea crucii în fiecare zi asupra sa. Toți, mai ales în timpul nostru în care par să prevaleze egoismul și individualismul, trebuie să ne asumăm ca primă și fundamentală angajare aceea de a crește în fiecare zi într-o iubire mai mare față de Dumnezeu și față de frați pentru a transforma viața noastră și a transforma astfel și lumea noastră. Prin mijlocirea sfinților și a martirilor să-i cerem Domnului să înflăcăreze inima noastră pentru a fi capabili să iubim așa cum el a iubit pe fiecare dintre noi.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.08.2010
Publicarea pe acest sit: 12.08.2010
Etichete: ,

Lasă un răspuns