Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Botez – 1.
Fundamentul vieții creștine

miercuri, 11 aprilie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Cele cincizeci de zile ale timpului liturgic pascal sunt propice pentru a reflecta asupra vieții creștine care, prin natura sa, este viața care provine de la Cristos însuși. De fapt, suntem creștini în măsura în care îl lăsăm pe Isus Cristos să trăiască în noi. De unde trebuie pornit deci pentru a reînsufleți această conștiință dacă nu de la început, de la Sacramentul care a aprins în noi viața creștină? Acesta este Botezul. Paștele lui Cristos, cu încărcătura sa de noutate, ajunge la noi prin Botez pentru a ne transforma după imaginea sa: botezații sunt ai lui Isus Cristos, El este Domnul existenței lor. Botezul este „fundamentul întregii vieți creștine” (Catehismul Bisericii Catolice, 1213). Este primul dintre sacramente, deoarece este poarta care îi permite lui Cristos Domnul să-și stabilească locuință în persoana noastră și nouă să ne cufundăm în Misterul său.

Verbul grec „a boteza” înseamnă „a scufunda” (cf. CBC, 1214). Baia cu apă este un rit obișnuit la diferite credințe pentru a exprima trecerea de la o condiție la alta, semn de purificare pentru un nou început. Însă pentru noi creștinii nu trebuie să ne scape faptul că dacă trupul e cel care este scufundat în apă, sufletul e cel care este scufundat în Cristos pentru a primi iertarea de păcat și a străluci de lumină divină (cf. Tertullian, Despre învierea morților, VIII, 3: CCL 2, 931: PL 2,806). În virtutea Duhului Sfânt, Botezul ne scufundă în moartea și învierea Domnului, înecându-l în izvorul baptismal pe omul cel vechi, dominat de păcatul care desparte de Dumnezeu, și făcând să se nască omul nou, recreat în Isus. În El, toți fiii lui Adam sunt chemați la viață nouă. Adică Botezul este o renaștere. Sunt sigur, foarte sigur că noi toți ne amintim de data nașterii noastre: sigur. Dar mă întreb eu, un pic îndoielnic, și vă întreb pe voi: fiecare dintre voi își amintește care a fost dat botezului său? Unii spun da – e bine. Dar este un da un pic slab, pentru că probabil atâția nu-și amintesc asta. Dar dacă noi sărbătorim ziua nașterii, cum să nu sărbătorim – sau măcar să amintim – ziua renașterii? Eu vă voi da o temă pentru acasă, o temă pe care s-o faceți astăzi acasă. Cei dintre voi care nu-și amintesc de data botezului, să o întrebe pe mama, pe unchi, pe nepoți, să-i întrebe: „Tu știi care este data botezului?”, și să nu o uite niciodată. Și în acea zi să-i mulțumim Domnului, pentru că este chiar ziua în care Isus a intrat în mine, Duhul Sfânt a intrat în mine. Ați înțeles bine tema pentru acasă? Toți trebuie să știm data botezului nostru. Este o altă aniversare a zilei de naștere: ziua renașterii. Nu uitați să faceți asta, vă rog.

Ne amintim de ultimele cuvinte ale Celui Înviat spuse apostolilor; sunt un mandat precis: „Așadar, mergeți, și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28,19). Prin baia baptismală, cel care crede în Cristos este scufundat în însăși viața Treimii.

De fapt, nu este o apă oarecare apa Botezului, ci apa asupra căreia a fost invocat Duhul care „dă viață” (Crez). Să ne gândim la ceea ce i-a spus Isus lui Nicodim pentru a-i explica nașterea la viața divină: „dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este” (In 3,5-6). De aceea Botezul este numit și „renaștere”: credem că Dumnezeu ne-a mântuit „prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,5).

De aceea Botezul este semn eficace de renaștere, pentru a umbla în noutatea vieții. Amintește asta sfântul Paul creștinilor din Roma: „Sau nu știți că noi toți, care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea lui? Așadar, am fost înmormântați împreună cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, la fel și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,3-4).

Scufundându-ne în Cristos, Botezul ne face și membre ale Trupului său, care este Biserica și părtași ai misiunii sale în lume (cf. CBC, 1213). Noi cei botezați nu suntem izolați: suntem membre ale Trupului lui Cristos. Vitalitatea care provine din izvorul baptismal este ilustrată de aceste cuvinte ale lui Isus: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în mine și eu în el, aduce rod mult” (cf. In15,5). Una și aceeași viață, aceea a Duhului Sfânt, curge din Cristos la cei botezați, unindu-i într-un singur Trup (cf. 1Cor 12,13), miruit de sfânta ungere și alimentat la masa euharistică.

Botezul îi permite lui Cristos să trăiască în noi și nouă să trăim uniți cu El, pentru a colabora în Biserică, fiecare după propria condiție, la transformarea lumii. Primită o singură dată, baia baptismală luminează toată viața noastră, conducând pașii noștri până la Ierusalimul ceresc. Există un înainte și un după Botez. Sacramentul presupune un drum de credință, pe care-l numim catecumenat, evident atunci când cere Botezul un adult. Dar și copiii, încă din antichitate, sunt botezați în credința părinților (cf. Ritualul Botezului copiilor, Introducere, 2). Și asupra acestui lucru eu aș vrea să vă spun un lucru. Unii gândesc: dar de ce să botez un copil care nu înțelege? Sperăm să crească, să înțeleagă și să ceară el însuși Botezul. Dar asta înseamnă a nu avea încredere în Duhul Sfânt, pentru că atunci când noi botezăm un copil, în acel copil intră Duhul Sfânt și Duhul Sfânt face să crească în acel copil, de când este copil, virtuți creștine care vor înflori după aceea. Mereu trebuie să se dea această oportunitate tuturor, tuturor copiilor, să aibă înlăuntrul lor pe Duhul Sfânt care să-i conducă în timpul vieții. Nu uitați să-i botezați pe copii! Nimeni nu merită Botezul, care este mereu un dar gratuit pentru toți, adulți sau nou-născuți. Dar așa cum se întâmplă pentru o sămânță plină viață, acest dar încolțește și aduce rod într-un teren alimentat de credință. Promisiunile baptismale pe care le reînnoim în fiecare an în Veghea Pascală trebuie să fie reînsuflețite în fiecare zi pentru ca Botezul „să cristifice”: nu trebuie să ne fie frică de acest cuvânt; Botezul ne „cristifică”, cel care a primit Botezul și trebuie „cristificat”, se aseamănă cu Cristos, se transformă în Cristos și îl face cu adevărat un alt Cristos.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 11.04.2018
Publicarea pe acest sit: 11.04.2018
Etichete: , ,

Comments are closed