Audienţa generală de miercuri

Despre Adunarea Extraordinară
a Sinodului Episcopilor despre familie
miercuri, 10 decembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Am încheiat un ciclu de cateheze despre Biserică. Îi mulțumim Domnului care ne-a învrednicit să parcurgem acest drum redescoperind frumusețea și responsabilitatea de a aparține Bisericii, de a fi Biserică, noi toți. Acum începem o nouă etapă, un nou ciclu, și tema va fi familia; o temă care se inserează în acest timp intermediar între două Adunări ale Sinodului dedicate acestei realități atât de importante. De aceea, înainte de a intra în parcursul despre diferite aspecte ale vieții familiale, astăzi doresc să pornesc din nou chiar de la Adunarea sinodală din luna octombrie, care avea această temă: „Provocările pastorale despre familie în contextul noii evanghelizări”. Este important să ne amintim cu s-a desfășurat și ce anume a produs, cum a mers și ce anume a produs.

În timpul Sinodului, mass-media și-au făcut munca – era multă așteptare, multă atenție – și le mulțumim pentru că au făcut asta și din belșug. Multe știri, multe! Acest lucru a fost posibil grație sălii de presă, care în fiecare zi a oferit o informare. Însă adesea viziunea mass-media era un pic în stilul cronicilor sportive, sau politice: se vorbea adesea despre două echipe, pro și contra, conservatori și progresiști, etc. Astăzi aș vrea să povestesc ceea ce a fost Sinodul.

Înainte de toate eu am cerut Părinților sinodali să vorbească cu sinceritate și curaj și să asculte cu umilință, să spună cu curaj tot ceea ce aveau în inimă. În Sinod nu a existat cenzură prealabilă, ci fiecare putea – mai mult, trebuia – să spună ceea ce avea în inimă, ceea ce gândea cu sinceritate. „Dar, acest lucru va provoca discuție”. Este adevărat, am auzit cum au discutat Apostolii. Spune textul: a rezultat o discuție puternică. Apostolii strigau unii la alții, pentru că ei căutau voința lui Dumnezeu cu privire la păgâni, dacă puteau să intre în Biserică sau nu. Era un lucru nou. Mereu, când se caută voința lui Dumnezeu, într-o adunare sinodală, există diferite puncte de vedere și există discuția și acesta nu este un lucru urât! Cu condiția de a se face cu umilință și cu spirit de slujire a adunării fraților.

Ar fi fost un lucru rău cenzura prealabilă. Nu, nu, fiecare trebuia să spună ceea ce gândea. După Raportul inițial al Cardinalului Erdö, a fost un prim moment, fundamental, în care toți Părinții au putut să vorbească, și toți au ascultat. Și era edificatoare acea atitudine de ascultare pe care o aveau Părinții. Un moment de mare libertate, în care fiecare a expus gândirea sa cu parresia și cu încredere. La baza intervențiilor era „Instrumentul de lucru”, rod al precedentei consultări a întregii Biserici. Și aici trebuie să îi mulțumim Secretariatului Sinodului pentru marea muncă pe care a făcut-o atât înainte cât și în timpul Adunării. Într-adevăr au fost foarte buni.

Nici o intervenție nu a pus în discuție adevărurile fundamentale ale Sacramentului Căsătoriei, adică: indisolubilitatea, unitatea, fidelitatea și deschiderea la viață (cf. Conciliul Ecumenic Vatican II, Gaudium et spes, 48; Codul de Drept Canonic, 1055-1056). Acest lucru nu a fost atins. Toate intervențiile au fost adunate și astfel s-a ajuns la al doilea moment, adică o schiță care se numește Raport după discuție. Și acest raport a fost desfășurat de Cardinalul Erdö, împărțit în trei puncte: ascultarea contextului și a provocărilor familiei; privirea îndreptată spre Cristos și Evanghelia familiei; confruntarea cu perspectivele pastorale.

Despre această primă propunere de sinteză s-a desfășurat discuția în grupuri, care a fost al treilea moment. Grupurile, ca întotdeauna, erau împărțite pe limbi, pentru că este mai bine așa, se comunică mai bine: italiană, engleză, spaniolă și franceză. Fiecare grup la sfârșitul lucrării sale a prezentat un raport, și toate rapoartele grupurilor au fost imediat publicate. Totul a fost dat, pentru transparență pentru ca să se știe ceea ce se întâmpla. În acel punct – este al patrulea moment – o comisie a examinat toate sugestiile care au rezultat de la grupurile lingvistice și a fost făcut raportul final, care a menținut schema precedentă – ascultarea realității, privirea spre Evanghelie și angajarea pastorală – dar a încercat să recepteze rodul din discuțiile în grupuri. Ca întotdeauna, a fost aprobat și un mesaj final al Sinodului, mai scurt și mai divulgativ față de Raport.

Aceasta a fost desfășurarea Adunării sinodale. Unii dintre voi pot să mă întrebe: „S-au certat Părinții?” Dar, nu știu dacă s-au certat, dar că au vorbit tare, da, într-adevăr. Și aceasta este libertatea, este tocmai libertatea care există în Biserică. Totul a avut loc „cum Petro et sub Petro”, adică fiind prezent Papa, care este garanție pentru toți de libertate și de încredere, și garanție a dreptei credințe. Și la sfârșit cu intervenția mea am dat o lectură sintetică a experienței sinodale. Așadar, documentele oficiale ieșite de la Sinod sunt trei: mesajul final, raportul final și discursul final al Papei. Nu există altele.

Raportul final, care a fost punctul de sosire al întregii reflecții a diecezelor până în acel moment, ieri a fost publicat și este trimis Conferințelor Episcopale, care îl vor discuta în vederea următoarei Adunări, cea ordinară, în octombrie 2015. Spun că ieri a fost publicat – fusese deja publicat -, dar ieri a fost publicat împreună cu întrebările adresate Conferințelor Episcopale și astfel devine tocmai Lineamenta pentru următorul Sinod.

Trebuie să știm că Sinodul nu este un parlament, vine reprezentantul acestei Biserici, al acestei Biserici, al acestei Biserici… Nu, nu este așa. Vine reprezentantul, este adevărat, dar structura nu este parlamentară, este complet diferită. Sinodul este un spațiu ocrotit pentru ca Duhul Sfânt să poată acționa; nu a fost ciocnire între facțiuni, ca în parlament unde acest lucru este permis, ci o confruntare între Episcopi, care a venit după o lungă muncă de pregătire și care acum va continua într-o altă muncă, pentru binele familiilor, al Bisericii și al societății. Este un proces, este drumul sinodal normal.

Acum această Relatio se întoarce în Bisericile particulare și astfel continuă în ele munca de rugăciune, reflecție și discuție fraternă cu scopul de a pregăti următoarea Adunare. Acesta este Sinodul Episcopilor. Îl încredințăm ocrotirii Fecioarei Mama noastră. Fie ca ea să ne ajute să urmăm voința lui Dumnezeu luând deciziile pastorale care să ajute mai mult și mai bine familia. Vă cer să însoțiți acest parcurs sinodal până la următorul Sinod cu rugăciunea. Fie ca Domnul să ne lumineze, să ne facă să mergem spre maturitatea a ceea ce, ca Sinod, trebuie să spunem tuturor Bisericilor. Și cu privire la asta e importantă rugăciunea voastră.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 10.12.2014
Publicarea pe acest sit: 10.12.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns