Audienţa generală de miercuri

Despre semnificația timpului Postului Mare
miercuri, 1 martie 2006

Dragi frați și surori,

Astăzi începe, cu Liturgia Miercurii Cenușii, drumul postului mare de patruzeci de zile care ne va conduce la Triduumul pascal, memorialul pătimirii, morții și învierii Domnului, inima misterului mântuirii noastre. Acesta este un timp favorabil în care Biserica îi invită pe creștini să devină într-un mod mai viu conștienți de lucrarea mântuitoare a lui Cristos și să trăiască într-un mod mai profund propriul Botez. De fapt, în acest timp liturgic Poporul lui Dumnezeu încă din primele veacuri se hrănește cu abundență din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întări în credință, parcurgând din nou întreaga istorie a creației și a mântuirii.

În parcursul său de patruzeci de zile, Postul Mare posedă o neîndoielnică putere evocativă. El dorește de fapt să reamintească de unele dintre evenimentele care au marcat viața și istoria Vechiului Israel, propunându-ne din nou, și nouă, valoarea lor exemplară: să ne gândim, spre exemplu, la cele patruzeci de zile ale potopului, care s-au încheiat cu alianța stabilită de Dumnezeu cu Noe, și astfel cu întreaga omenire, și la cele patruzeci de zile de ședere a lui Moise pe Muntele Sinai, cărora le-a urmat darul tablelor Legii. Timpul Postului Mare este o invitație mai ales pentru a retrăi cu Isus cele patruzeci de zile petrecute în pustiu, rugându-se și postind, mai înainte de a-și începe misiunea publică. Și noi în aceste zile parcurgem un drum de reflecție și de rugăciune împreună cu toți creștinii lumii pentru a ne îndrepta spiritual spre Calvar, meditând misterele centrale ale credinței. Ne vom pregăti astfel să experimentăm, după misterul Crucii, bucuria Paștelui.

Se săvârșește astăzi, în toate comunitățile parohiale, gestul auster și simbolic al impunerii cenușii, iar acest rit este însoțit de două formule foarte semnificative, care constituie un apel urgent la a ne recunoaște păcătoși și a ne reîntoarce la Dumnezeu. Prima formulă spune: „Amintește-ți că ești pământ și în pământ te vei întoarce” (cfr In 3,19). Aceste cuvinte, luate din cartea Genezei, amintesc condiția umană pusă sub semnul caducității și al limitei, și intenționează să ne împingă spre a ne pune orice speranță doar în Dumnezeu. Cea de-a doua formulă provine din cuvintele pronunțate de Isus la începutul ministerului: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). Este o invitație la a pune ca și fundament al reînnoirii personale și comunitare adeziunea fermă și plină de încredere la Evanghelie. Viața creștinului este viață de credință, zidită pe Cuvântul lui Dumnezeu și hrănită de el. În încercările vieții și în orice ispită secretul victoriei stă în a da ascultare Cuvântului de adevăr și în a refuza cu hotărâre minciuna și răul. Acesta este adevăratul și centralul program de viață al timpului Postului Mare: a asculta cuvântul de adevăr, a trăi, a vorbi și a săvârși adevărul, a refuza minciuna care înveninează omenirea și este poarta tuturor relelor. Este urgent așadar să ascultăm din nou, de-a lungul acestor patruzeci de zile, Evanghelia, cuvântul Domnului, cuvânt de adevăr, astfel încât în fiecare creștin, în fiecare dintre noi, să se consolideze conștiința adevărului care este dăruită lui, care ne este dăruită nouă, pentru ca să o trăim și să-i devenim martori. Postul Mare la aceasta ne îndeamnă, să lăsăm ca viața noastră să fie pătrunsă de Cuvântul lui Dumnezeu și să cunoaștem astfel adevărul fundamental: cine suntem, de unde venim, unde trebuie să mergem, care este drumul pe care trebuie să mergem în viață. Și astfel timpul Postului Mare ne oferă un itinerar ascetic și liturgic care, în timp ce ne ajută să ne deschidem ochii asupra slăbiciunii noastre, ne face să ne deschidem inima în fața iubirii milostive a lui Cristos.

Drumul Postului Mare, apropiindu-ne de Dumnezeu, ne îngăduie să-i privim cu ochi noi pe frații noștri și necesitățile lor. Cine începe să-l vadă pe Dumnezeu, să privească chipul lui Cristos, îl vede cu alți ochi pe fratele său, îl descoperă pe fratele său, cu ce are bun, cu ce are rău, necesitățile sale. De aceea Postul Mare, ca și ascultare a adevărului, este un moment prielnic pentru a ne converti la iubire, întrucât adevărul profund, adevărul despre Dumnezeu este în același timp iubire. Convertindu-ne la adevărul lui Dumnezeu, va trebui să ne convertim în mod necesar la iubire. O iubire care știe să-și facă proprie atitudinea de compasiune și milostivire a Domnului, după cum am vrut să reamintesc în Mesajul pentru Postul Mare, care are drept temă cuvintele evanghelice: „Isus, văzând mulțimile, i s-a făcut milă de ele” (Mt 9,36). Conștientă de propria misiune în lume, Biserica nu încetează să proclame iubirea milostivă a lui Cristos, care continuă să-și îndrepte privirea plină de afecțiune spre oamenii și popoarele oricărei epoci. „În fața cumplitelor provocări ale sărăciei unei părți atât de mari a omenirii” – am scris în Mesajul pentru Postul Mare amintit mai sus – indiferența și închiderea în propriul egoism creează un contrast intolerabil cu „privirea lui Cristos”. Postul și pomana, pe care, împreună cu rugăciunea, Biserica le propune în mod special în timpul Postului Mare, sunt prilej favorabil pentru a ne conforma acelei „priviri”” (L’Oss. Rom. 1 februarie 2006, p. 5), privirii lui Cristos, și pentru a ne vedea pe noi înșine, omenirea, pe ceilalți cu această privire a sa. În acest duh să intrăm în atmosfera austeră și de rugăciune a Postului Mare, care este tocmai un climat de iubire pentru fratele nostru.

Să fie zile de reflecție și de intensă rugăciune, în care să ne lăsăm conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care liturgia ni-l propune cu abundență. Postul Mare să fie, pe deasupra, un timp de post, pocăință și veghere asupra noastră înșine, convinși fiind că lupta cu păcatul nu încetează niciodată, întrucât ispita este realitatea fiecărei zile și fragilitatea și amăgirea sunt experiențele tuturor. Postul Mare să fie, în sfârșit, prin pomană, un timp în care facem bine celorlalți, prilej de sinceră împărțire cu frații a darurilor primite și de atenție la necesitățile celor mai săraci și abandonați. În acest drum penitențial să ne însoțească Maria, Mama Răscumpărătorului, care ne este învățătoare în ascultare și adeziune fidelă la Dumnezeu. Preasfânta Fecioară să ne ajute să ajungem, purificați și reînnoiți în minte și în duh, să celebrăm marele mister al Paștelui lui Cristos. Cu aceste sentimente, vă doresc tuturor un bun și rodnic timp al Postului Mare.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 01.03.2006
Publicarea pe acest sit: 01.03.2006
Etichete: , ,

Lasă un răspuns