Audienţa generală de miercuri

Despre muncă
miercuri, 1 mai 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi, întâi mai, îl celebrăm pe Sfântul Iosif muncitorul și începem luna dedicată în mod tradițional Sfintei Fecioare Maria. În această întâlnire a noastră, aș vrea să mă opresc, așadar, asupra acestor două figuri atât de importante în viața lui Isus, a Bisericii și în viața noastră, cu două gânduri scurte: primul despre muncă, al doilea despre contemplarea lui Isus.

1. În Evanghelia Sfântului Matei, într-unul din momentele în care Isus se întoarce în localitatea sa, în Nazaret, și vorbește în sinagogă, este subliniată uimirea consătenilor săi datorită înțelepciunii sale și întrebarea pe care și-o pun: „Nu este oare acesta fiul lemnarului?” (13,55). Isus intră în istoria noastră, vine în mijlocul nostru, născându-se din Maria prin lucrarea lui Dumnezeu, dar cu prezența Sfântului Iosif, tatăl legal care îl păzește și îl învață și meseria sa. Isus se naște și trăiește într-o familie, în Sfânta Familie, învățând de la Sfântul Iosif meseria de lemnar, în atelierul din Nazaret, împărtășind cu el angajarea, truda, satisfacția și dificultățile de fiecare zi.

Acest lucru ne amintește de demnitatea și de importanța muncii. Cartea Genezei relatează că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia încredințându-le misiunea de a umple pământul și de a-l supune, care nu înseamnă a-l exploata, ci a-l cultiva și a-l păzi, a avea grijă de el cu propria lucrare (cf. Gen 1,28; 2,15). Munca face parte din planul de iubire al lui Dumnezeu; noi suntem chemați să cultivăm și să păzim toate bunurile creației și în felul acesta participăm la opera Creației! Munca este un element fundamental pentru demnitatea unei persoane. Munca, pentru a folosi o imagine, ne „unge” cu demnitate, ne umple de demnitate; ne face asemenea lui Dumnezeu, care a muncit și muncește, acționează mereu (cf. In 5,17); dă capacitatea de a ne întreține pe noi înșine, propria familie, de a contribui la creșterea propriei națiuni. Și aici mă gândesc la dificultățile pe care, în diferite țări, le întâlnește lumea muncii și a întreprinderii; mă gândesc la cei care, nu numai tineri, sunt șomeri, de multe ori din cauza unei concepții economice despre societate care caută profitul egoist, în afara parametrilor dreptății sociale.

Doresc să adresez tuturor invitația la solidaritate, iar responsabililor vieții publice încurajarea de a face orice efort pentru a da nou elan locurilor de muncă; aceasta înseamnă preocupare față de demnitatea persoanei; dar mai ales aș vrea să spun să nu se piardă speranța; și Sfântul Iosif a avut momente dificile, dar nu a pierdut niciodată încrederea și a știut să le depășească, având certitudinea că Dumnezeu nu ne abandonează. Și apoi aș vrea să mă adresez îndeosebi vouă, băieți și fete, vouă, tinerilor: angajați-vă în îndatorirea voastră zilnică, în studiu, în muncă, în raporturile de prietenie, în ajutorul față de ceilalți; viitorul vostru depinde și de modul în care știți să trăiți acești prețioși ani ai vieții. Să nu vă fie frică de angajare, de sacrificiu și nu priviți cu frică la viitor; mențineți vie speranța: există mereu o lumină la orizont.

Adaug un cuvânt despre o altă situație de muncă deosebită care mă îngrijorează: mă refer la ceea ce am putea defini ca „munca de sclav”, munca prin care omul este făcut sclav. Câte persoane, în toată lumea, sunt victime ale acestui tip de sclavie, în care persoana este cea care slujește munca, în timp ce munca trebuie să ofere o slujire persoanelor pentru ca să aibă demnitate. Cer fraților și surorilor în credință și tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință să acționeze hotărât împotriva traficului de persoane, în cadrul căreia figurează „munca de sclav”.

2. Amintesc al doilea gând: în tăcerea activității zilnice, Sfântul Iosif, împreună cu Fecioara Maria, au un singur centru comun de atenție: Isus. Ei însoțesc și păzesc, cu angajare și duioșie, creșterea Fiului lui Dumnezeu făcut om pentru noi, reflectând asupra a tot ceea ce se întâmpla. În Evanghelii, Sfântul Luca subliniază de două ori atitudinea Mariei, care este și atitudinea Sfântului Iosif: „Păstra toate acestea, meditându-le în inima ei” (2,19.51). Pentru a-l asculta pe Domnul, trebuie să învățăm să îl contemplăm, să percepem prezența Sa constantă în viața noastră; trebuie să ne oprim ca să dialogăm cu El, să îi dăm spațiu cu rugăciunea. Fiecare dintre noi, și voi băieți, fete și tineri, atât de numeroși în această dimineață, ar trebui să se întrebe: Ce spațiu îi dau Domnului? Mă opresc ca să dialoghez cu El? Încă de când eram mici, părinții noștri ne-au obișnuit să începem și să terminăm ziua cu o rugăciune, pentru a ne educa să simțim că prietenia și iubirea lui Dumnezeu ne însoțesc. Să ne amintim mai mult de Domnul în zilele noastre!

Și în această lună mai aș vrea să amintesc importanța și frumusețea rugăciunii Sfântului Rozariu. Recitând Bucură-te Marie, noi suntem conduși să contemplăm misterele lui Isus, adică să reflectăm asupra momentelor centrale ale vieții sale, pentru ca, așa cum a fost pentru Fecioara Maria și pentru Sfântul Iosif, El să fie centrul gândurilor noastre, al atenției noastre și al acțiunilor noastre. Ar fi frumos dacă, mai ales în această lună de mai, s-ar recita împreună în familie, cu prietenii, în parohie, Sfântul Rozariu sau vreo rugăciune către Isus și către Fecioara Maria! Rugăciunea făcută împreună este un moment prețios pentru a face și mai puternică viața familială, prietenia! Să învățăm să ne rugăm mai mult în familie și ca familie!

Iubiți frați și surori, să îi cerem Sfântului Iosif și Fecioarei Maria să ne învețe să fim fideli față de activitățile noastre zilnice, să trăim credința noastră în acțiunile de fiecare zi și să dăm mai mult spațiu Domnului în viața noastră, să ne oprim pentru a contempla fața Sa. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.05.2013
Publicarea pe acest sit: 01.05.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns