Alocuţiunea preşedintelui Ion Iliescu la aniversarea a 25 de ani de pontificat ai Papei

Alocuțiunea președintelui României, Ion Iliescu
cu prilejul sărbătoririi a 25 de ani de pontificat
ai Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea

Creștinătatea, întreaga omenire în ansamblul său, omagiază, în acest an, împlinirea unui sfert de secol de la alegerea lui Ioan Paul al II-lea în fruntea Bisericii Catolice. Evenimentul în sine are o semnificație istorică aparte: la 16 octombrie 1978, un distins prelat polonez, slujitor al Bisericii din Estul captiv, era chemat într-o demnitate de cea mai strălucită responsabilitate a lumii, cu speranța de înnoire, reconciliere și deplină înflorire a Spiritualității Umane. Redescoperirea și practicarea Umanismului Milenar este, de altfel, alternativa pe care Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea o contrapune o inimitabilă perseverență și devoțiune amenințărilor multiple ale contemporaneității. În centrul Umanismului Milenar stă conceptul total de iubire: „A iubi – evidențiază Sfântul Părinte – înseamnă esențialmente a te dărui celorlalți. Departe de a fi o înclinație instinctivă, Iubirea este o hotărâre conștientă a voinței de a merge spre ceilalți… Este izvor de echilibru. Este secretul Fericirii”.

Faptul că România și capitala ei au fost alese – împreună cu alte cinci mari orașe ale lumii: Cracovia, Roma, Strasbourg, New York, Buenos Aires – ca loc unde să fie marcați, în mod deosebit, douăzeci și cinci de ani de pontificat ai Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea reprezintă, pentru noi, semnul cel mai elocvent al împlinirii unei profeții. Atunci când a pășit pentru prima oară pe pământul țării noastre, Sanctitatea Sa a adresat poporului român și țării sale aceste cuvinte, nedepășite în cutezanță și afecțiune: „Românie, cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm și curaj. Vei fi națiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar și făcător de pace. Dumnezeu să te binecuvânteze mereu”.

Au trecut patru ani de atunci, și România s-a înscris hotărât pe o nouă orbită a istoriei sale, în care începem să descifrăm tot mai clar sensul cuvintelor de supremă încredere rostite în limba noastră de Suveranul Pontif. Și tocmai acestei Românii îi revine astăzi cinstea și bucuria de a fi singura țară majoritar ortodoxă care ține să omagieze „una dintre cele mai benefice ipostaze ale ființei umane din câte cunoaște istoria”.

După un sfert de secol de la accederea sa pe scaunul Sfântului Petru – fratele Sfântului Andrei, apostolul românilor – Ioan Paul al II-lea și-a înscris în mod strălucit numele în cartea făuritorilor de istorie. Nimeni, poate, de la Sf. Pavel, „apostolul neamurilor”, nu a mai reușit să imprime cu atâta putere și eficiență pecetea mesajului adus lumii de cel ce a fost Dumnezeu și Om: „Să nu vă fie teamă”.

A le reda oamenilor încrederea în puterea lor de a doborî supremația răului, a demonstra că puterea sufletului omenesc poate spulbera cel mai cumplit sistem de oprimare și degradare a omului și a declanșa procesul istoric ce a împins în neant acest sistem, prin reacția conștiințelor eliberate de frică – acesta a fost, poate, marele aport al Papei Ioan Paul al II-lea în istorie.

În clipa când frica s-a spulberat și oamenii au decis – ca și tinerii noștri în decembrie 1989 – să fie liberi cu orice preț, chiar cu prețul jertfei martirice, a sunat ceasul de pe urmă al „imperiului răului”.

S-a văzut și se vede însă că problemele cu care se confruntă omenirea timpului nostru nu se reduceau și nu se reduc la abolirea unui totalitarism de dreapta sau de stânga. Ele sunt mai complexe și mai adânci, și, dacă nu vom ști să le facem față, umanitatea va fi în mod grav și ireversibil afectată. Împotriva acestui curs spre neant s-a angajat cu toată puterea Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. A străbătut planeta fără odihnă, spre a semăna pretutindeni germenii unei lumi în care valorile creștine și umaniste să triumfe asupra cursului primejdios și, în cele din urmă, fatal atât naturii cât și omului. Sanctitatea Sa a avut curajul să înfrunte o lume prost orânduită, în care majoritatea covârșitoare e cufundată în mizerie și disperare. Acestei lumi, Papa Ioan Paul al II-lea i-a cerut să nu se lase pradă disperării, ci să „treacă pragul speranței”.

Am înțeles că, pentru Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, creștinismul readus la aspirațiile sale umaniste fundamentale este o cale esențială de izbăvire a speciei noastre. Creștinismul deschis spre dialogul cu celelalte religii ale Planetei și, înainte de toate, ecumenic.

În acest sens, i-a fost dat Ortodoxiei românești – ca religie a celei mai mari părți dintre români – dar și celorlalți credincioși ai Bisericii nedespărțite din primele veacuri, să pună temelia unei noi ere în istoria universală: era refacerii unității creștine. De acest început se leagă numele Părintelui Patriarh Teoctist, în care Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea și-a găsit un interlocutor decisiv încă din vremea când ceasul libertății nu sunase în Europa. În conlucrarea celor două Biserici și a întâistătătorilor lor s-au făcut primii pași spre regăsirea făgașului firesc al dezvoltării noastre spirituale și al cursului istoriei noastre, o istorie și o evoluție spirituală care n-a opus niciodată unei părți din Europa, cealaltă parte a ei și n-a trasat absurde granițe pe criterii confesionale.

Popor creștin din vremea când a putut da creștinătății europene unitare pe un Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, popor latin ca limbă și conștiință, dar ortodox prin opțiunea sa, românii s-au simțit întotdeauna europeni și, azi, ei cred că aduc Europei tocmai această înzestrare naturală care-i înscrie între constructorii „Europei sufletului european”. Ea nu poate fi decât Europa valorilor eterne, ale moștenirii antice greco-romane, indisolubil preluate în noua sinteză.

Românii sunt deplin conștienți de responsabilitățile epocii pe care o străbate omenirea. Ei sunt pătrunși de îndemnurile Sanctității Sale Ioan Paul al II-lea spre edificarea unei lumi a păcii și prosperității, a credinței și iubirii, a armoniei valorilor și cooperării benefice. De aceea, ne exprimăm deosebita prețuire pentru Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, exponentul cel mai ilustru al renăscutului Umanism Milenar și, totodată, un mare și statornic prieten al poporului român. A merge pe calea pe care ne îndeamnă Sanctitatea Sa, înseamnă, așa cum evidențiază cardinalul Paul Poupard, „a ieși încetul cu încetul din negura paralizantă a văilor și a fi atras și uluit de lumina culmilor… E sănătos pentru noi să-l urmăm în această drumeție pe înălțimi, ca pe un deschizător de drumuri, cu pas sigur, fără ezitare nici în privința drumului și direcției de urmat, nici asupra vârfurilor de atins. Abisurile nu-l înspăimântă, oboseala nu-i încetinește pasul, conștiința responsabilității față de cei care-l urmează îl stimulează„.

La mulți ani!

Autor: Ion Iliescu
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 02.09.2003
Publicarea pe acest sit: 02.09.2003
Etichete:

Lasă un răspuns