A învăţa înseamnă a-l întâlni pe Dumnezeu

Mesaj al PS Petru Gherghel de Iași
adresat elevilor la începutul anului școlar 2011-2012

A învăța înseamnă a-l întâlni pe Dumnezeu

Dragi elevi și eleve, vă salut cu bucurie și prețuire spunându-vă: Pace vouă.

Dumnezeu v-a înzestrat cu calități sfinte, creându-vă după chipul și asemănarea sa, devenind astfel capodopera mâinilor sale.

O capodoperă este o lucrare sau o operă specială și reprezintă o valoare ce întrece orice altă lucrare din univers. Aceasta este demnitatea, valoarea voastră.

Învățătura Bisericii, exprimată cel mai bine în documentele Conciliului Vatican II, în mod special în constituția pastorală Gaudium et spes – Bucurie și speranță, subliniază cu tărie acest adevăr despre orice om și ne arată tuturor demnitatea noastră: „Într-adevăr, Sfânta Scriptură ne învață că omul a fost creat «după chipul lui Dumnezeu», capabil să-l cunoască și să-l iubească pe Creatorul său, că a fost rânduit domn peste toate făpturile pământului (Gen 1,26; Înț 2,23), pentru a le stăpâni și a le folosi slăvindu-l pe Dumnezeu (Sir 17,3-10). «Ce este omul de îți amintești de el, sau fiul omului de îi porți de grijă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai rânduit peste lucrarea mâinilor tale. Toate le-ai așezat sub picioarele lui» (Ps 8,5-7)” (GS 12).

Omul este, așadar, o lucrare minunată încă de la conceperea sa în sânul matern și devine conștient de valoare pe care o poartă în sine încă din primele clipe ale vieții, de pe brațele mamei sale, din familie. Acest drum de recunoaștere continuă să crească și mai mult în toți anii de școală, făcând transparentă tot mai mult demnitatea și vocația ființei umane în lumea în care trăiește.

Dragi copii,

Voi aveți aceste daruri și această bucurie din darul lui Dumnezeu și din iubirea ce v-o poartă părinții, tata și mama. Vouă vi se deschide mereu o carte mare și frumoasă prin tot ce vă înconjoară, adică din universul în care trăiți. Trecând de pragul casei și intrând în umbra Bisericii, care vă face conștienți de demnitatea voastră, continuați pe băncile școlii să întâlniți toate aceste adevăruri și realități în manualele școlare care sunt destinate să vă lumineze mintea cu noi cunoștințe și cu noi descoperiri.

Încet, încet descoperiți frumusețea vieții și minunățiile pe care Creatorul și bunul Tată ceresc vi le oferă și împărtășește.

Iată șansa pe care o aveți an de an și bucuria ce vă umple inima, când treceți de la școala din familie la universul fermecător al manualelor și la întâlnirea cu educatorii, formatorii, învățătorii și profesorii voștri.

Peste câteva săptămâni, pentru unii dintre voi se deschid pentru prima dată porțile școlilor, pentru alții ele se lărgesc, ocazie fericită de a descoperi tot mai adânc minunățiile Domnului din viață.

Vouă, dragi elevi, vi se oferă, așadar, un nou an de creștere în cunoașterea Creatorului și în îmbogățirea voastră spirituală și intelectuală cu atâtea noi cunoștințe și adevăruri.

Părtași fiind de lumina inteligenței divine, aveți posibilitatea să descoperiți pe zi ce trece tot mai mult faptul că sunteți superiori întregului univers creat și că locul vostru în mijlocul lumii este așa de nobil și așa de valoros. Mai mult, pentru a ajunge la această cunoaștere, voi aveți un mare dar: dreptul și bucuria la o educație pe măsură.

Documentele Bisericii vă asigură pe toți de acest drept când ne spun: „Toți oamenii, indiferent de rasă, condiție sau vârstă, în baza demnității lor de persoane, au dreptul inalienabil la o educație pe măsura menirii lor, ca să fie utili societății și să-și asigure fericirea și împlinirea scopului ultim. Această educație începe în familie și continuă în școală, căci între toate mijloacele de educație, o importanță deosebită o are școala, care în virtutea misiunii sale cultivă cu grijă statornică facultățile intelectuale, dezvoltă judecata, promovează simțul valorilor, pregătește pentru viața profesională și, generând relații de prietenie între elevi de firi și condiții diferite, favorizează spiritul de bună înțelegere” (GE 1).

Toți cei care vă ies în cale se bucură de o frumoasă și mare chemarea cu care, ajutându-i pe părinți în împlinirea îndatoririlor lor și acționând în numele comunității umane, își asumă sarcina educației în școli și își dau concursul la o adevărată și solidă educație a viitorilor cetățeni ai acestui pământ, destinatarii de mai târziu a împărăției celei veșnice.

Dragi copii,

Viitorul omenirii depinde de copii și tineri, de copii sănătoși și bine educați, de copii care poartă în ei marea și inegalabila demnitate de fii ai lui Dumnezeu și de creaturi minunate menite să asigure fericirea omenirii.

Ne bucură, știind că zilele care vin vă îndreptați spre școlile unde vă așteaptă formatori, învățătorii și profesorii voștri, pentru a vă împărtăși minunățiile pe care le-a încredințat Domnul acestui pământ și făpturilor sale.

Voi, spre care se îndreaptă bucuria părinților, voi, care sunteți bobocii promițători ai frumoaselor petale și culori din familie și din societate, voi, dragi elevi și eleve, sunteți chemați să vă îndreptați cu mare bucurie spre centrele de educație, spre școlile primare elementare și profesionale, pentru a crește în vârstă și har, în ochii celor dragi și de a vă umple de darurile înțelepciunii și ale științei, atât de importante pentru omenire.

Părintele ceresc, care privește spre voi, vă ocrotește, părinții voștri vă însoțesc cu dragoste, Biserica și școala vă așteaptă, educatorii și învățătorii voștri vă întâmpină cu aleasă prețuire, iar noi vă încurajăm și vă binecuvântăm la începutul noului an școlar 2011-2012, ca să învățați cât mai mult și cât mai bine, ca așa să-l puteți întâlni pe Dumnezeu, Creatorul și bucuria voastră. Nu uitați niciodată că voi sunteți cei care aveți datoria să învățați, să vă luminați și așa să-l descoperiți pe Dumnezeu în paginile cărților și pe băncile școlilor.

Îmi aduc aminte de primii ani de școală (1947), când se începeau lecțiile, învățătorul cu copii recitau această rugăciune:

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe tine te rugăm;
Lumineaz-a noastră minte
Lucruri bune să-nvățăm.

Căci tu ești Stăpânul lumii
Și al nostru Tata ești,
Și pe toate cele bune
Numai tu le împlinești! Amin.

Ce frumoasă rugăciune știau copii în acele timpuri și ce frumos creșteau înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor!

Din nou, așadar, după un timp de încercări din anii grei ai dictaturii, prin darul și grija plină de iubire a bunului Dumnezeu, au sosit timpuri noi, iar aceeași rugăciune vă însoțește când începeți lecțiile și aceeași bucurie vă face să vă simțiți predilecții tuturor celor dragi, ai părinților și desigur ai educatorilor și învățătorilor voștri.

Vă îndemnăm și noi să vă rugați zilnic această rugăciune acasă și la școală și să învățați multe lucruri bune, devenind astfel bucurie și speranță pentru omenire, căci voi acum bine știți, dragi elevi și eleve, că „nu pentru școală învățați, ci pentru viață”.

Al vostru,
Petru Gherghel,
Episcop de Iași

Publicarea pe acest sit: 03.09.2011
Etichete:

Lasă un răspuns